Există anumite cărţi care mă atrag prin titlul sau coperta lor, dar aparenţele acestea sunt, de cele mai multe ori, înşelătoare. Am fost foarte curioasă să descopăr despre ce este vorba în această carte, pe care o am de ceva timp prin bibliotecă şi căreia i-a venit, în sfârşit, rândul. Mi s-a întâmplat de multe ori să îmi placă o carte şi de şi mai multe ori să nu îmi placă deloc câte o carte, dar până acum nu mi s-a mai întâmplat niciodată să nu pot să îmi dau seama exact ce să zic despre una. Aşa că din acest moment a apărut pentru mine o nouă categorie de cărţi şi anume cărţi care nu sunt nici bune, nici proaste, ci pur şi simplu poveşti, ca nişte filme cu o acţiune în care nu se petrece mare lucru. O prietenă mi-a zis mai demult că o carte bună este aceea care te face să simţi ceva, orice, chiar şi dezgust, am crezut că nu există o carte care să nu te facă să simţi nimic, dar iată că am întâlnit-o. Ceea ce, atât din punctul meu de vedere, cât şi după prietena mea, această carte chiar poate fi considerată slabă. Şi aş mai putea adăuga că am rezistat eroic până la finalul acestei cărţi, sperând să se petreacă ceva, o schimbare, un final neaşteptat, dar nu, nimic nu s-a schimbat, nimic nu a perturbat acţiunea. Aşa că de abia aşteptam să termin această carte ca să pot citi şi scrie despre ceva mai interesant.
Cuplul care dă titlul acestui roman este format din Adam şi Cynthia Morey. Cei doi sunt privilegiaţi din toate punctele de vedere. Ei sunt inteligenţi, frumoşi, bogaţi şi trăiesc la maxim fiecare clipă. Cândva după vârsta de douăzeci de ani, cei doi se hotărăsc să se căsătorească, ca să îşi construiască propriul drum în viaţă şi să se depărteze de părinţi. Nu trece mult timp şi, datorită unor afaceri pe care le întreprinde Adam, cei doi se mută într-un apartament luxos din Manhattan. Deşi mulţi doar visează la un statut social privilegiat, cei doi reuşesc cumva să ajungă acolo. El munceşte în domeniul investiţiilor de capital, atât legal, cât şi ilegal, câştigând suficienţi bani încât ea să îşi permită să stea acasă şi să se ocupe de copii. Scopul lor în viaţă este unul singur: să ajungă să aibă şi mai mulţi bani, să ajungă într-o poziţie socială şi mai înaltă, iar norocul pare să fie de partea lor. Şi, ca toţi oamenii bogaţi din lume, scapă cu basmaua curată din orice situaţie, indiferent de gravitatea problemei. Deşi povestea acestui cuplu pare una ruptă de realitate, cu siguranţă sunt mulţi oameni care gândesc şi acţionează ca familia Morey. Cei doi soţi se iubesc nespus de mult şi se sprijină reciproc în orice, fiind un cuplu care poate părea ideal. Ceea ce nu mi-a plăcut la ei a fost ambiţia aceasta de a avea din ce în ce mai mulţi bani, de a urca din ce în ce mai sus pe scara socială. Ba chiar am crezut că la finalul cărţii vor ajunge de unde au plecat, lucru care nu s-a întâmplat, dar cartea s-a terminat în aşa fel încât mă aşteptam să mai găsesc vreo continuare pe undeva. Copiii cuplului au beneficiat şi ei de averea şi influenţa părinţilor atunci când a fost cazul, fiind uneori mai presus de lege. Chestia asta iarăşi nu mi s-a părut o lecţie prea grozavă pentru tinerii din ziua de azi, care cred că dacă au bani, pot fi mai presus de orice lege. Această carte nu mi s-a părut nici interesantă şi nici bună, ba chiar m-a plictisit teribil, aşa că sper să nu mai apară vreo continuare tot în acest stil.
Recomand cartea aceasta celor care vor să citească povestea unei familii norocoase, bogate şi frumoase, invidiată de toată lume, dar care nu are decât un singur scop, acela de a avansa pe scara socială, de a avea mai mulţi bani, trecând peste orice, dar şi celor care vor să citească o poveste care nu este deloc captivantă, nu are nimic frumos şi nimic surprinzător în ea.