Din când în când mă mai întorc la cărţile lui Eric-Emmanuel Schmitt, deoarece nu am citit nici măcar una care să nu îmi placă. De asemenea, sunt cele mai relaxante cărţi pe care le am în bibliotecă, genul acela de lecturi bune, care chiar dacă nu sunt cele mai uşoare, pot totuşi fi înţelese până la urmă şi la final rămân cu o anumită tristeţe că s-au terminat. Nu am multe cărţi de acest gen în bibliotecă şi de aceea cărţile lui Schmitt ocupă un loc important atât în casa, cât şi în sufletul meu. Şi, mai mult decât atât, zilele trecute mi s-a amintit că am fost la Ateneu, unde l-am ascultat pe autor vorbind despre cărţile sale (deşi în acea perioadă nu citisem mai nimic de el, am simţit o curiozitate aparte) şi apoi am obţinut şi un autograf pe una din ele. Aşa că astăzi vă voi vorbi despre „Cea mai frumoasă carte din lume”, o carte despre iubire în toate formele ei, dar şi o căutare a fericirii. Cărţile de dragoste sunt cele mai frumoase din lume, aşa că şi aceasta mi-a plăcut la nebunie, am citit-o încet, ca să savurez fiecare poveste, fiecare personaj şi fiecare sentiment transmis şi, la final, mi-am dorit să o iau de la capăt (dar, cum sunt în urmă atât cu scrisul, cât şi cu cititul zilele astea, a trebuit să merg repede mai departe la următoarele cărţi care mă aşteptau cu nerăbdare pe raft).
„Cea mai frumoasă carte din lume” este alcătuită din opt poveşti. Fiecare poveste este una de iubire, poveştile unor femei care se află în căutarea fericirii. Wanda Winnipeg este o miliardară arogantă, pe care nimic nu o mulţumeşte. Trăieşte o viaţă de lux, se plimbă împreună cu amantul ei, Lorenzo, dar toată această aroganţă este doar de faţadă. La un moment dat, îl revede pe primul ei iubit, un tip care se consideră pictor, dar nu are pic de talent. Iar atunci, ea îşi foloseşte relaţiile ca să îi cumpere toate tablourile, pe nişte sume fabuloase. Cea de-a doua poveste este despre o femeie care este pesimistă convinsă. Ea nu reuşeşte să vadă nimic frumos în lume, în oameni sau în jurul ei, dar iubitul ei este exact opusul: pentru el totul este un miracol, fiind de un optimism debordant. Cei doi se căsătoresc, însă el moare, iar ea pleacă în călătorii, deoarece acesta era visul lui şi ea l-ar putea împlini pentru el. Ajunsă în Cape Town, a cunoscut un străin, care părea la fel de pesimist cum era ea pe vremuri. „Intrusa” este povestea lui Odile, o bătrână care suferea de Alzheimer şi avea impresia că cineva tot intră în apartamentul ei, o femeie care o speria. Următoarea poveste este povestea lui Aimee Favart, care avea un amant. Iar într-o zi, amantul acesta a hotărât să plece din oraş împreună cu familia lui, părăsind-o astfel pe Aimee. Dar i-a făcut cadou un tablou, despre care i-a zis că este un Picasso original. La un moment dat, rămasă fără bani, a încercat să vândă tabloul, însă i s-a spus că e un fals. Dar viaţa a lovit-o şi mai tare pe Aimee, atunci când s-a îmbolnăvit şi a ajuns pe patul de moarte singură, doar cu o chiriaşă, care a avut grijă de ea până în ultimul moment. Acesteia i-a rămas moştenire tabloul, care s-a dovedit până la urmă că nu era un fals. A cincea poveste este despre o femeie care a suferit când a aflat că soţul ei avea o altă femeie căreia i-a dăruit un copil, dar lucrurile nu sunt niciodată atât de simple precum par la prima vedere. Cea de-a şasea poveste este preferata mea: „Prinţesa desculţă”. Este povestea unui actor, nu foarte bun, care a întâlnit într-un sat o fată, cu care s-a dus la un hotel de lux, au luat cina împreună, au urcat în apartamentul ei, cel mai luxos din hotel, şi au rămas împreună peste noapte. Peste câţiva ani, actorul s-a întors în sat şi a plecat în căutarea fetei, dar adevărul despre ea l-a şocat. Următoarea poveste este cea a lui Odette, o femeie modestă, care îndrăgea un autor, deşi mulţi îl criticau. Cei doi au reuşit să îşi schimbe vieţile, să se schimbe în bine. Ultima poveste este cea care dă şi titului cărţii: „Cea mai frumoasă carte din lume” şi este povestea unor puşcăriaşe, care atunci când au reuşit să obţină un instrument de scris, au scris ceva ce sperau ele să ajungă la copiii lor, atunci când nu vor mai fi, o moştenire de preţ. Am adorat fiecare poveste, am iubit personajele şi trăirile lor şi m-am bucurat împreună cu acestea de fiecare moment. Cartea aceasta chiar este una dintre cele mai frumoase cărţi citite de mine!
Recomand cartea aceasta celor care vor să citească nişte poveşti scurte despre iubire în diferitele ei ipostaze, celor care vor să cunoască femei puternice, capabile să schimbe vieţi şi să îşi trăiască propriile vieţi cu cinste, dar şi celor care vor să citească o carte frumoasă, cea mai frumoasă din lume!