Mi-a luat ceva timp să mă apuc să citesc volumul acesta, care mă descuraja numai când mă uitam la el şi vedeam cât e de mare. Dar mi-a plăcut mult seria „Miss Peregrine” aşa că nu puteam să o las neterminată, mai ales de când a apărut o altă carte de acelaşi autor, al cărui titlu sună bine. În ciuda dimensiunilor, am citit cartea asta destul de repede, pentru că are o acţiune la fel de dinamică ca şi primul volum. Plină de suspans şi personaje noi, „Biblioteca sufletelor” este un volum reuşit şi cu un final pe măsura seriei.
Acţiunea volumului 3 al seriei se mută în prezent pentru ca apoi copiii deosebiţi care au scăpat de strigoi să sară într-o buclă, Pogonul Dracului, care era pentru ei iadul pe pământ, dar pentru anumiţi oameni simpli şi deosebiţi era locul perfect pentru a vinde sau închiria copii deosebiţi, pentru a organiza lupte ilegale între animale deosebite şi deosebiţi şi, ca orice mahala, era plin de drogaţi, dar nu cum sunt cei obişnuiţi, ci deosebiţi care se drogau cu „ambrozie”, fiole pline de părţi din sufletele deosebiţilor. În acest volum, Jacob realizează cât de puternic este de fapt şi faptul că poate controla sufletele pustii, ca pe o armată împotriva creatorilor lor. Bătălia de la sfârşit m-a ţinut cu sufletul la gură şi răsturnările de situaţie măresc suspansul. Impresia mea după ce am citit cartea asta a fost că personajele erau cele mai ghinioniste din lume din moment ce părea că niciun plan de-al lor nu putea fi dus la capăt fără o răsturnare de situaţie care să schimbe totul în favoarea duşmanilor. Dar ceea ce mi-a plăcut la seria asta a fost faptul că nu te lasă să te plictiseşti… tot timpul se întâmplă ceva (nu se termină bine ceva că altceva apare, o nouă problemă, o nouă situaţie, care necesită rezolvare. De asemenea, mi-a plăcut felul în care este construit Jacob, personajul principal, care indiferent ce face sau ce decizii ia rămâne sincer şi îşi arată mila chiar şi faţă de creaturile care l-ar fi putut mânca în orice moment, iar la sfârşit dragostea lui faţă de Emma rămâne puternică ca în primul moment. Pozele cu care este presărată cartea nu sunt la fel de interesante precum cele din primul volum, dar totuşi sunt binevenite, mai ales că mă relaxa maxim să citesc şi apoi să apară o poze ca să mă facă să văd cum arătau oamenii şi locurile.
Recomand această carte şi această serie tuturor celor care cred că mai avem loc de un pic de întâmplări „deosebite” în vieţile noastre, celor care cred că nu toţi suntem obişnuiţi şi atât, cât şi celor care vor să citescă o poveste de dragoste şi aventură frumoasă şi misterioasă.