Nici nu a apărut bine cartea asta, că i-am şi dat precomandă. Şi poate că dacă nu aş fi petrecut atât de mult timp făcându-i poze în toate poziţiile posibile, probabil că aş fi reuşit să scriu de mult despre ea. Însă, cum am fost atrasă de copertă, am zis să profit la maxim de ea, aşa că m-am pus pe pozat. Dar înainte de a o poza, am şi citit-o. Am fost foarte nerăbdătoare să citesc această carte din două motive. Unul ar fi acela că am fost foarte curioasă să văd cum scrie Theo Anghel cărţi 18+, trecând de la elfi şi toţi demonii şi arhidemonii din iad, iată că a ieşit la suprafaţă o carte de acest gen, iar schimbarea de la un stil la altul (chiar dacă a fost doar o pauză între cărţile cu elfi), m-a făcut foarte curioasă. Al doilea motiv al nerăbdării mele a fost acela că nu mai citisem de mult o astfel de carte, ba chiar aş putea spune că am citit mai mult cărţi cu vampiri, vârcolaci, elfi şi îngeri în ultima vreme decât în toată viaţa mea (şi da, acum chiar am terminat seria „Instrumente Mortale” până la urmă şi cu chiu cu vai cum s-ar zice), iar acum aveam nevoie de un moment de respiro, un moment în care să citesc o carte de dragoste, aşa cum îmi place mie. Iar „Bărbat de casă” a fost cartea care m-a făcut să mă relaxez, deşi trebuie să recunosc că eram aşa de curioasă cum se va termina toată tărăşenia, încât am citit-o în două zile (aş fi terminat-o şi mai repede dacă nu aş fi avut treabă şi drumuri prin afara casei) şi iată că în sfârşit i-a venit şi ei rândul să scriu despre ea.
Andrei este un cuceritor. El este un avocat de succes, are o nevastă (care numai Dumnezeu ştie cum a reuşit să îl facă să se căsătoarească cu ea) şi un copil pe care îl adoră mai mult decât orice pe lume. Relaţia dintre el şi nevasta lui s-a cam răcit după ce a apărut copilul, însă Andrei fusese dintotdeauna un iubitor al sexului frumos. El nu punea suflet în partidele de sex ocazionale şi, de obicei, nu prea rezistau femeile să nu îi cedeze. Marisa, soţia sa, ca orice femeie de îndată ce devine mamă, a pus pe primul loc pe băiatul lor, astfel ajungând să îl cam neglijeze pe Andrei. El însă, ca un prădător, umblă după Clara. Clara îl atrage cu iluzia unei relaţii bazate pe sex fără obligaţii, iar cei doi reuşesc să ascundă asta de Marisa. Însă Clara, deşi avea un trecut interesant în materie de bărbaţi şi de obicei îi părăsea cu uşurinţă, se îndrăgosteşte şi vrea totul de la Andrei, iar el nu este dispus să îi ofere mai mult. Iar de aici începe întreaga nebunie. Finalul nu este chiar cel la care mă aşteptam, chiar dacă nu mă aşteptam să fie un final ca toate încheierile poveştilor de dragoste, însă cumva am rămas nedumerită. Cred că este pentru prima dată când am citit o carte al cărui final nu l-am înţeles. Desigur există o mulţime de feluri de a interpreta, însă nu îmi dau seama exact cum naiba s-a întâmplat toată tărăşeniade la final. Însă asta a făcut cartea să fie şi mai interesantă. Deloc plictisitoare şi neobişnuită, „Bărbat de casă” este genul de carte pe care orice femeie şi, de ce nu, orice bărbat ar trebui să o citească. Fiecare avem ceva de învăţat din greşelile şi din lecţile personajelor din cartea aceasta, care dovedeşte că bărbaţii şi femeile au trăirile lor interioare foarte puternice, iar în lipsa conversaţiei, relaţia se poate destrăma. M-am bucurat de fiecare moment cu cartea aceasta (momente împărţite între citit şi pozat) şi de abia aştept să revin la cărţile lui Theo Anghel cât mai curând.
Recomand cartea aceasta tuturor celor care vor să citească despre o poveste de dragoste, studiată îndeaproape pe toate părţile, din toate perspectivele, pentru ca la final bărbatul să ajungă să îşi înţeleagă soţia, celor care vor să vadă un final de roman cum rar am mai văzut, dar şi celor curioşi de cum o carte de 18+ poate să surprindă cititorii, deşi sunt foarte multe de acest gen.