Magia m-a fascinat dintotdeauna. Am simţit mereu o atracţie faţă de ea, chiar de când eram la şcoală, când profesorii ne întrebau ce vrem să fim când vom fi mari, iar răspunsul meu a fost mereu „vrăjitoare”. Simţeam că pot face asta, că aş face asta mai degrabă decât orice altceva. Prima mea carte de vrăji mi-am cumpărat-o chiar din clasa a cincea, o carte cu care am rezonat mai profund decât mi-am imaginat. Dar, de atunci, au trecut mulţi ani, am înţeles că orice vrajă are consecinţe, aşa că mi-am ales un servici obişnuit, însă în continuare mă fascinează tot ce are legătură cu magia şi singurul mod în care rămân în contact cu aceasta este prin intermediul cărţilor pe care le citesc. Aşa că vă daţi seama că de îndată ce am văzut la standul editurii UP seria Laurei Nureldin, nu m-am putut abţine să nu o cumpăr. Citind cărţi de genul acesta mă face să mă simt aproape de tot ce înseamnă magie, chiar dacă ştiu că ceea ce se întîmplă în ele este doar ficţiune, însă uneori mă fac să mă gândesc cum ar fi dacă aş fi eu aceea care face toate acele vrăji, cea care se luptă cu ajutorul magiei, dar nu pentru a face rău, ci pentru a ajuta oamenii şi a face bine. Pentru că a fost, este şi mereu va fi uşor să faci rău şi atât de greu să faci bine… Cât despre acest prim volum pot spune doar că a fost una dintre cele mai bune cărţi pe care le-am citit eu anul acesta şi mă bucur enorm că am făcut-o.
Lisa Whelan este o vrăjitoare, dar ea încă nu ştie asta. Până la şaisprezece ani este un copil normal, care locuieşte cu mătuşa ei, deoarece când era mică şi-a pierdut părinţii într-un accident cu barca. Dar de îndată ce împlineşte şaisprezece ani, viaţa fetei se schimbă. Ea primeşte un medalion, pe care, din momentul în care şi-l pune la gât, nu îl mai poate da jos. Acest medalion este o bijuterie străveche, care a aparţinut tuturor femeilor din neamul ei, toate fiind vrăjitoare. În afară de acest medalion care o face să aibă puteri nebănuite asupra elementelor naturii, Lisa mai primeşte şi vizitele unui demon, care iniţial îi apare în vis, iar mai apoi îi vorbeşte astfel încât nimeni decât ea să îl audă. Deşi iniţial nu îl place deloc pe Demon, deoarece acesta pare îngâmfat, Lisa înţelege importanţa legăturii cu el şi faptul că acesta o poate ajuta nu doar în ceea ce priveşte puterile noi descoperite, dar o poate şi salva, avertizând-o dinainte de posibilele pericole şi capcane ale răului. Yadiel, demonul, o învaţă cum să stăpânească puterile, cum să se folosească de darurile moştenite de la strămoşi pentru a învinge răul. Şi chiar dacă răul o atacă de la început, în speranţa că o va putea omorî şi astfel scăpa de ameninţare, cumva Lisa reuşeşte să îşi folosească puterile pentru a îl învinge. Cu ajutorul lui Yadiel, Lisa reuşeşte să îşi salveze de la moarte prietenul cel mai bun şi chiar o insulă întreagă, în ambele situaţii folosindu-şi puterea de a controla apa. Apa o ascultă, deoarece ea îşi concentrează toate puterile asupra acesteia şi astfel totul se termină cu bine. Dar, în afară de această carte, mai sunt câteva volume, deci voi mai reveni să vă vorbesc despre seria asta, cât de curând. În afară de partea cu vrăjile, care m-a atras instant la această carte, au mai fost mai multe detalii care m-au făcut să o ador. De exemplu, apa este un element care de asemenea mă fascinează. Sunt zodie de apă, ador să înot şi îmi place marea, pe care o iubesc foarte mult. Şi deşi demonii nu sunt pe placul meu (şi al nimănui sper), am savurat cu drag această poveste, care m-a captivat de la prima pagină.
Recomand cartea aceasta celor care vor să citească o poveste fantastică despre prietenie, familie şi moştenirea unei puteri atât de mari, încât trebuie ajutor pentru a o cunoaşte şi stăpâni, celor care adoră cărţile cu vrăjitoare şi demoni, dar şi celor care vor să citească o carte în care puterea binelui învinge din nou.