Mi-am încheiat luna mai cu volumul 3 din seria „Fluturi” de Irina Binder, pentru că am fost curioasă să aflu ce mai fac în continuare protagoniştii şi cum se va sfârşi şi această carte. Nu sunt un fan al Irinei Binder, deşi îmi plac poveştile de dragoste, mai ales în cărţi, dar cumva aici a trecut cu mult de ideea de dragoste şi a dat-o în penibil. Probabil că dacă rămânea doar primul volum şi nu scria şi celelalte cărţi, aş fi fost super încântată de carte sau cel puţin aş fi apreciat-o puţin mai mult. Însă a tot continuat şi iată-ne ajunşi şi la volumul 3, în care Irina se decide să îl părăsească pe Matei, dar tot nu pot să zic că este o minune de carte. Dar nici nu pot să critic prea tare, pentru că, până la urmă, este vorba de povestea adevărată a autoarei aşa cum s-a întâmplat şi toţi facem greşeli, uneori iubim prea mult şi din dragoste facem cele mai tâmpite lucruri şi cu toate astea nu ne judecă nimeni pentru alegerile noastre (sau cel puţin sper că nu ne judecă, că toţi avem dreptul să greşim), aşa că o să mă limitez doar să spun că mi-a ajuns. Am citit seria „Fluturi” până la acest volum 3 şi de aici încolo nu mă mai ating şi de ultimul volum, că simt că nu mai am răbdare şi nici nu îmi place să mă chinui singură inutil.
În volumul 3 din „Fluturi” o întâlnim din nou pe Irina, care este mai hotărâtă ca oricând să îl părăsească pe Matei şi, pe de altă parte, înţelege că relaţia ei cu Robert este imposibilă, deoarece dacă cei doi se combină, Matei şi familia îl vor urî pe Robert şi îl vor exculde din familia pe care o iubeşte atât de tare. Cartea începe cu suferinţa Irinei cauzată de moartea prietenei ei, Luminiţa. Însă cu Simona alături trece mai uşor peste toată această tristeţe. În timp ce încearcă să se îndepărteze de Matei, Irina vrea să îşi pună în ordine viaţa, străduindu-se să o ia de la capăt fără cei pe care i-a iubit şi care i-au cauzat atâta suferinţă. În acelaşi timp, Irina începe să se lupte cu propriile frici, evoluând ca personaj. Plecarea ei de la casa din Snagov către o nouă viaţă în străinătate este decizia cea mai bună pe care putea să o ia, fiind spre binele ei să îşi găsească un nou drum în viaţă, unul în care să nu fie manipulată sau să se gândească la toţi ceilalţi atunci când ia o decizie. Părerea mea despre această carte este că personajele se maturizează şi astfel Matei îşi dă seama că nu o poate ţine pe Irina lângă el, împotriva voinţei ei, toată viaţa, Robert realizează că nu poate trăi fără Irina, dar nu este încă gata să renunţe la tot pentru ea, iar Irina devine mai matură, mai independentă şi înfruntă viaţa singură, luând-o de la capăt într-o altă ţară, unde speră să poată uita de toţi. Finalul este unul neaşteptat, un fel de compromis între ce ar fi sperat romanticii să se petreacă şi ceva la care nu s-ar fi aşteptat nimeni, dar mi-a plăcut şi nu o să vă spun cum se termină cartea, că poate unii dintre voi nu aţi ajuns să o citiţi şi nu vreau să vă stric experienţa. Iar în încheiere vă spun că nu cred că mă voi apropia prea curând de ultimul volum apărut, pentru că m-am cam săturat de povestea asta.
Recomand cartea aceasta romanticilor, pentru că este o poveste de dragoste aşa cum ar trebui să fie dragostea, veşnică, celor care au avut răbdarea să treacă şi de cel de-al doilea volum şi care vor să se încumete să ajungă până la final cu această poveste şi celor care vor să citească o carte mică şi enervant de asemănătoare cu atâtea altele scrise în decursul timpului.