„Nume de cod: Verity” de Elizabeth Wein

Elizabeth Wein - VerityEu nu citesc cărţi cu şi despre război. Chiar şi cu istoria nu am stat bine aşa că evit şi cărţile istorice. Dar cartea asta a fost o excepţie, luată din întâmplare, sperând că este o carte frumoasă. „Nume de cod: Verity” este o carte despre război, despre raiduri şi crime şi oameni torturaţi pentru a spune secrete, despre civili speriaţi şi pedepse, cu alte cuvinte este genul de carte pe care nu mi-am închipuit niciodată că îl voi citi. Şi mai mult decât atât, mi-a trebuit o atenţie fantastică ca să pot urmări atâtea denumiri, personaje şi funcţii cu care nu am fost familiarizată până acum. Şi totuşi, după ce mi-a luat vreo 3 săptămâni să citesc cartea asta, trebuie să recunosc că mi-a plăcut, nu pentru că descrie războiul dintre Anglia şi Germania, ci pentru că prezintă o frumoasă poveste despre o prietenie care a supravieţuit celor mai cumplite momente.

„Nume de cod: Verity” prezintă războiul dintre Germania condusă de Hitler şi Anglia, unde două fete, Julie şi Maddie, încearcă să pătrundă în lumea bărbaţilor dovedind că sunt bune în ceea ce fac. Julie, aflată în misiune în Franţa, este capturată de nemţi şi supusă torturii, până ce aceştia au aflat tot ce aveau nevoie să ştie de la ea. Maddie, doreşte să ajungă pilot, într-o lume în care bărbaţii sunt cei care pilotează avioanele. Şi între cele două se stabileşte o prietenie sinceră, care supravieţuieşte chiar şi după capturarea lui Julie, ba chiar şi după moarte. Sper că nu vă aşteptaţi să vă spun ceva despre perioada istorică sau despre război şi duşmani şi aliaţi, că partea asta nu prea am prins-o şi nici nu am reţinut-o din carte. După cum am mai spus, mi-a plăcut cartea asta pentru că ilustrează aşa o poveste frumoasă de prietenie, scrisă superb, încât restul au fost detalii pentru mine. Bineînţeles, cadrul este important într-o carte, să ştii unde se petrece acţiunea, dar frumoasa prietenie a umbrit tot restul, toate celelalte detalii, chiar şi acţiunea. Am urât pasajele cu atacuri şi controale, care nu făceau decât să mă facă să las cartea din mână şi să nu o mai termin, dar cumva, felul în care e scrisă povestea asta, m-a convins să o citesc cână la sfârşit. Povestea de spionaj a fost şi ea bine scrisă şi felul în care toate se leagă la sfârşit m-au intrigat, dar nu am de gând să spun nimic despre finalul cărţii pentru că este surprinzător de bine construit şi merită ajuns acolo.

Recomand cartea asta celor care citesc cărţi cu poveşti istorice, celor cărora le place să citească despre război şi celor care vor, ca şi mine, să iasă din sfera lor de confort şi să citească şi altceva, de fapt, o altfel de poveste, o frumoasă carte despre prietenia, exact cum ar trebui ea să fie: sinceră şi eternă.

Acest articol a fost publicat în Cărţile mele și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns