Zilele trecute mi s-a făcut dor de o carte cu vrăjitoare şi vampiri şi mi-am amintit că am pe undeva primul volum al seriei „Ultima vrăjitoare din Transilvania”, aşa că mi-am făcut curaj să o citesc. M-am gândit că trebuie să fie interesant pentru mine să citesc o carte cu vampiri scrisă de o autoare româncă, cineva de pe la noi trebuia să se apuce să concureze cu clasicele poveşti cu vampiri care circulă de la mitul lui Dracula încoace. La ce nu mă aşteptam totuşi (trebuie să recunosc că mi-a plăcut ideea să citesc o astfel de carte şi din acest motiv a şi ajuns la mine în bibliotecă) este să fie atât de interesantă şi de bine scrisă povestea. Aş putea chiar să zic că de mult (cam de pe la seria „Twilight” încoace) nu m-a mai prins o carte cu vampiri şi vrăjitoare aşa, să mă facă să citesc toate cele 220 de pagini pe nerăsuflate!
În „Contesa Aneke” o avem ca personaj principal pe Alexandra, o adolescentă, care face cam tot ce fac adolescentele în zilele noastre (bea, fumează, se îndrăgosteşte) şi care este trimisă de mama ei să îşi petreacă vacanţa de vară într-un sat uitat de lume din Transilvania, sat în care oamenii parcă ar trăi în altă lume, pentru a uita de fratele ei vitreg pe care îl iubeşte. Interesant este că numele satului nu este menţionat, decât că numele acestuia începe cu litera „V”. Înainte de plecare mama ei îi povesteşte despre o legendă a locului şi anume că acolo a trăit o vrăjitoare, contesa Aneke, care a fost ucisă de săteni deoarece aceştia considerau că ea era vinovată de moartea animalelor de pe urma cărora aceştia trăiau. Vrăjită de povestea mamei, Alexandra indată ce ajunge în satul V. încearcă să afle ce s-a întâmplat cu contesa şi astfel cunoaşte unele persoane ciudate şi locuri misterioase. Pe măsură ce citim povestea aflăm că Alexandra are mai multe în comun cu contesa Aneke decât credea iniţial. Ceea ce mi-a plăcut în primul rând la cartea asta a fost povestea, care este atât de bine scrisă încât te prinde, iar pe mine m-a prins în aşa fel încât am devorat-o cu toate cele 220 de pagini ale ei în doar o zi (de mult nu am mai găsit o carte care să mă prindă aşa încât să nu o pot lăsa din mână). Felul în care sunt combinate elementele specifice adolescenţei de azi cu tradiţii şi credinţe de demult face din cartea asta una dintre cărţile mele preferate. Faptul că personajele sunt uimitoare, conturate în aşa fel încât imediat am prins drag de ele şi am fost curioasă să aflu cât mai multe despre fiecare în parte, m-a făcut să nu vreau să las din mână cartea asta. Deci se pare că da, se poate ca şi autori de-ai noştrii să scrie despre vampiri şi vrăjitoare într-un mod captivant şi unic!
Recomand cartea asta fanilor cărţilor cu vampiri, celor care vor să citească o carte scrisă bine care îmbină noul cu vechiul, trecutul cu prezentul şi celor care vor să citească o poveste de dragoste interzisă care pare să se repete.
Pingback: Ce am citit în 2018 | Ce citeşte miss-shady