Pentru că tot se apropia weekend-ul cu ziua copilului, am căutat prin bibliotecă o carte care să mă facă să mă simt copil din nou. Aşa am dat peste „Şi v-am spus povestea aşa”, care mă aştepta de câţiva ani buni să o citesc, dar pentru care niciodată nu am avut timp (că, deh, oamenii mari nu citesc basme). În afară de titlu, cartea m-a atras din prima din două motive. Primul este că îmi plac cărţile scrise de Florin Bican (a se înţelege clar că mă refer aici doar la cărţile scrise de el, în română, că după tragedia de traducere a cărţii „Harry Potter” mi-a venit să fug în lume), deoarece sunt pline de umor. Iar al doilea motiv este că m-a atras subiectul cărţii şi anume faptul că această carte este repovestirea basmelor populare româneşti de către caii prinţilor şi fiilor de împăraţi. Aşa că pe scurt aş zice că datorită cărţii ăsteia am avut un 1 iunie fantastic (la propriu şi la figurat), în care am râs citind cum de mult nu o mai făcusem.
„Şi v-am spus povestea aşa∼Aventurile cailor năzdrăvani rememorate de ei înşişi” (gata, am scris asta o dată, la cât de lung e dacă îl mai scriu şi a doua oară se poate considera ăsta tot articolul) este povestea fiilor de împăraţi precum Aleodor Împărat, Harap Alb, Făt Frumos şi ceilalţi, spusă de caii lor. Şi uite aşa am citit eu într-un weekend toate basmele româneşti, rescrise, dar într-un fel comic, cu un vocabular pe care l-ar înţelege orice copil din ziua de azi, fiind amuzante întâmplările povestite de nimeni nu ar râde. Ok, dacă eşti un mare fan al basmelor aşa cum au fost ele scrise în original, s-ar putea să ţi se pară puţin ciudată cartea, dar cu siguranţă vei râde când vei citi cum sunt scrise de Florin Bican. De fapt, se poate spune că aflii din cartea asta că drumurile eroilor basmelor s-au intersectat în diverse momente ale vieţii şi ei nici nu şi-au dat seama. Ce e interesant la cartea asta este că, deşi sunt rescrise povestirile, atmosfera de basm rămâne, este mereu acolo, gata să te ţină prins în acţiune. Pot spune cu siguranţă că a fost lectura perfectă pentru un 1 iunie reuşit, deoarece cumva a putut să mă ducă în lumea basmelor, fără să mă plictisească, să mă facă să mă tăvălesc pe jos de râs şi în acelaşi timp să mă facă să mă simt copil din nou. Deci, deşi pare o cartea pentru copii, poate foarte bine fi considerată o carte pentru toate vârstele.
Recomand cartea asta celor cu sufletul de copil, care încă se mai bucură de basme, celor care vor să râdă pe cinste şi celor cărora le plac basmele şi vor să citească o variantă a lor în care are loc şi umorul, dar fără a îşi pierde magia.