Şi, deodată, am dat peste cartea asta, din toate cele pe care le am în bibliotecă, şi de atunci n-am putut să uit ce carte groaznică a fost asta. M-am hotărât zilele trecute să citesc cartea asta despre care am auzit foarte multe lucruri de bine şi m-am gândit că s-ar putea să îmi placă. Am mai zis şi cu alte ocazii că nu îmi place să citesc cărţi de povestiri scurte din două motive. Primul ar fi că fiecare poveste are personajele ei, firul ei narativ şi finalul ei care îmi ia timp să îl diger, aşa că îmi ia o veşnicie să o termin, uitând aproape imediat toate poveştile de pe acolo (mai puţin cele din cartea asta, care au fost atât de proaste, încât o să vă dau câteva exemple puţin mai încolo) şi la final sunt tristă că nu mi-a adus mare beneficiu. Cel de-al doilea motiv ar fi că nici nu apuc să intru bine în acţiune, că se şi termină (asta nu înseamnă că mi-a plăcut vreuna dintre ele sau că aş fi vrut să continuie la nesfârşit, însă totuşi nu găsesc niciun sens în a citi povestiri scurte, decât dacă sunt cele pentru copii, caz în care ar fi oarecum ok). Şi din aceleaşi motive nu am apreciat nici cartea asta. Dacă vă întrebaţi de ce naiba am ales să citesc cartea asta, ei bine, în primul rând, pentru că am fost neatentă şi nu mi-am dat seama că nu e un roman. În al doilea rând, am ales cartea asta pentru că am auzit super mulţi oameni spunând cât de mişto e, aşa că am zis să o citesc, dacă tot o aveam prin bibliotecă (am obiceiul acesta de a citi tot ce am prin bibliotecă). Aşa am ajuns să pierd o grămadă de timp cu o carte care nu îmi place, sperând că poate, până la final, va fi mai interesantă, însă nicio şansă.
„Şi, deodată, cineva bate la uşă” conţine 39 de povestiri (chiar nu am priceput de ce naiba nu a scris 40, din moment ce una singură ne despărţea de acest număr rotund), iar prima, cea care deschide cartea, are acelaşi titlu cu titlul cărţii. Şi este prima şi cea mai dubioasă poveste din toată cartea. Este vorba despre un autor vizitat de un om care intră cu forţa şi îl ameninţă să îi spună o poveste, dar când începe povestea, suna la uşă de un om care se dă drept altcineva, dar care scoate o armă şi îl ameninţă şi el pe autor să le spună o poveste, dar apoi mai sună la uşă un livrator, spunând că a adus o pizza, însă şi acesta scoate un cuţit şi ameninţă şi el pe autor ca să le spună o poveste. Acum să vă zic eu ce cred despre asta? Ei bine, cred că mi-aş lua câmpii să mă văd ameninţată la mine în casă de trei bărbaţi şi toţi să vrea de la mine doar o poveste. Iar finalul a fost de-a dreptul ilar, nici nu vi-l zic, dar nici nu vă recomand să fiţi curioşi în situaţia asta. Şi pentru că exemplul poveştilor tâmpite poate continua până la finalul celor 39 de povestiri şi nu am de gând să vă povestesc aici toate celelalte, mă voi limita să vă mai dau un exemplu vă voi povesti despre un om care era într-un avion care se prăbuşea, iar acest om are o şansă unică în lume. Îi apare în ultimele clipe de viaţă un înger, trimis din cer să îi împlinească o ultimă dorinţă. Iar eu am rămas la fel de şocată ca şi îngerul când am citit ce şi-a dorit acel om: pacea în lume. De ce naiba ţi-ai dori pacea în lume atunci când eşti pe moarte? Nu e ca şi cum ai putea trăi în continuare ca să te bucuri de această pace, deci de ce să îţi doreşti ceva de care să nu te poţi bucura? Şi îngerul a rămas cu o dilemă: cum să reuşească să îi îndeplinească această ultimă dorinţă? Şi ce credeţi? Omul a murit şi s-a reîncarnat într-o guavă. Şi aşa se termină această poveste. Sunt de acord că aceste poveşti sunt tragice, surprinzătoare, tulburătoare şi multe altele, dar care este rolul? Supranaturalul se îmbină cu obişnuitul, însă nu într-un mod normal, ci cu totul surprinzător. Povestirile acestea sunt tragice, dar nu memorabile, aşa că nici nu mai vreau să mă străduiesc să îmi amintesc celelalte, fiind, din punctul meu de vedere, o pierdere de vreme să citesc cărţi ca aceasta.
Recomand cartea aceasta iubitorilor de povestiri scurte, celor care caută paranormalul îmbinat într-un mod straniu cu normalul, dar şi celor care nu sunt mari fani ai finalelor spectaculoase, deoarece fiecare poveste mi s-a părut lipsită de sens la final.