Anul acesta mi-am propus să citesc cât mai multe cărţi a căror acţiune se petrece vara şi aşa am ajuns să am rafturi întregi de cărţi cu coperţi colorate, o explozie de culori pe care o ador şi care îmi încântă zilnic privirea. Dar nu le ţin acolo doar ca să le admir, mă şi străduiesc să citesc cât mai multe dintre ele zilele astea, deşi e frumos afară şi totul mă îmbie să ies cât mai mult. Revenind însă la cartea aceasta, îmi aduc aminte cu drag de felul în care am descoperit-o, într-o zi când am intrat cu o prietenă în Cărtureşti, pentru că ea căuta o carte pentru fata ei, iar eu mă tot uitam la titluri şi am zis că o viaţă am şi nu este la fel de frumoasă fără cărţi, aşa că am luat toate cărţile care mi-au plăcut şi am ieşit de acolo mai fericită decât un copil în ziua de Crăciun. Iar într-una dintre plecările mele la mare, când am luat-o cu mine, am făcut o mie de poze cu ea, pentru că este superbă coperta şi pentru că mi-a plăcut şi cartea. Cred că a fost una dintre cărţile mele preferate vara aceasta, nu doar pentru felul în care arată, ci mai ales pentru acţiunea ei.
Piper Bellinger este o fată bogată şi răsfăţată care crede că totul i se cuvine şi că este centrul universului şi se străduieşte să rămână în lumina reflectoarelor, mereu cu paparazzi după ea. Dar într-o zi totul scapă de sub control şi ea ajunge să ţină o petrecere ilegală cu cei care pretind a fi prietenii ei, totul pentru a nu arăta că suferă în urma despărţirii de iubitul ei. Dar la sfârşitul serii ajunge la închisoare şi când sora ei o scoate de acolo, are parte de o ceartă pe cinste din partea tatălui ei vitreg, care vrea să o înveţe valoarea banilor şi responsabilităţile, astfel o trimite pe Piper în Westport, un mic orăşel unde tatăl ei biologic le lăsase, un mic bar. Dar Piper nu este genul de fată care să se lase speriată uşor, aşa că atunci când ajunge în Westport şi vede condiţiile în care vor fi obligate să trăiască, ea şi sora ei, care a venit cu ea din solidaritate, în loc să fugă repejor acasă, se adaptează, încearcă să transforme barul într-o afacere profitabilă şi să dovedească tuturor că nu este doar o puştoaică răsfăţată, ci o fată cu suflet mare. Ea ajută oamenii din orăşel, face cunoştiinţă cu bunica lor, despre care habar nu avea şi se îndrăgosteşte de Brendan Taggart, un pescar căruia i-a murit soţia. Deşi nu plănuia decât să ajungă acolo, să stea cuminte trei luni şi apoi să revină în L.A., Piper realizează că preferă oricând orăşelul liniştit în locul luminilor reflectoarelor. Finalul ni-l putem imagina cu toţii, dar oricum nu am de gând să vă stric plăcerea de a citi această carte. Cred că ce mi-a plăcut cel mai mult la povestea asta a fost felul în care autoarea a evidenţiat că dincolo de ceea ce vedem la oamenii din jurul nostru, indiferent cum ni se par, mereu este mai mult, oamenii au un suflet bun, chiar dacă par superficiali şi trebuie doar să ajungi să îi cunoşti cu adevărat, pentru că, de fapt, toţi ne dorim asta, ca oamenii să ne vadă cum suntem noi, să ne cunoască sufletul. Am adorat fiecare pagină, am plâns puţin pe la final, dar asta înseamnă cu adevărat o carte bună, o carte care te face să simţi.
Recomand această carte celor care pleacă în vacanţă şi vor să îşi ia cărţile cu ei, celor care vor să citească o frumoasă poveste de viaţă, nu doar de dragoste, ci una despre maturizare, despre schimbarea percepţiei şi valorilor şi modului de a gândi, dar şi celor care vor să citească o carte despre viaţa de pescar, cu riscurile şi frumuseţea ei periculoasă.