Pe la începutul lunii august m-am apucat să îmi fac curat în bibliotecă şi, printre altele, am descoperit nişte cărţi ascunse în spatele altor cărţi, despre existenţa cărora uitasem cu desăvârşire. Aşa că m-am apucat să le şterg de praf şi să le scot în faţă. În ultima vreme, mi-am dat seama că degeaba am o bibliotecă plină, dacă este plină cu cărţi necitite. Aşa că mi-am propus să nu mai îmi cumpăr alte cărţi noi până nu ajung să citesc majoritatea celor pe care le am deja. Profitând de faptul că nici anul trecut şi nici anul acesta nu au fost şi nu vor fi târguri fizice de carte, de unde nu se putea să plec fără pungi întregi de cărţi noi, acum îmi este mult mai simplu să evit tentaţia să îmi cumpăr alte cărţi. Şi, cu această ocazie, mi-am dat seama că nu mi-am mai cumpărat o carte nouă de foarte mult timp (dacă îmi aduc bine aminte, anul acesta nu am cumpărat niciuna). Evident, fiind o iubitoare de cărţi şi cititoare, îmi este dificil să nu apăs butonul de comandă pe site-urile editurilor şi mai greu mi se pare să mă îndepărtez de vitrinele librăriilor pe lângă care trec, unde văd noi titluri care mă inspiră, dar consider că nu trebuie să ignor nici cărţile pe care le am deja şi aştept cuminte să le termin întâi pe acestea. Cât despre „Răniţi” pot spune că este una dintre acele cărţi cu impact emoţional, pe care aş fi preferat să nu o fi citit, dar care acum mi-a rămas în minte şi în suflet.
Rania este o tânără căreia războiul i-a furat familia (toţi ai ei au fost fie ucişi de americani, fie doborâţi de boli sau foame) şi astfel ea rămâne singură pe lume să se lupte pentru supravieţuire. Însă nimic nu este uşor pentru o fată singură. Întâi încearcă să îşi găsească ceva de lucru, însă nimeni nu era dispus să plătească în acele vremuri tulburi. Aşa că ea găseşte o soluţie, singura şi cea mai degradantă variantă care o împiedică să moară de foame: prostituţia. Deşi o doare sufletul să facă asta şi prin această meserie îşi încalcă toate principiile, Rania reuşeşte să trăiască, să se hrănească şi să îşi cumpere toate cele necesare. Într-o zi, pe când a asistat la o confruntare, a salvat un soldat, care iniţial părea mort. Hunter, acesta era numele soldatului, a fost împuşcat destul de grav, însă cumva a supravieţuit datorită îngrijirilor stângace ale Raniei. Nici ea nu ştie exact de ce l-a salvat, însă îl îngrijeşte cu mare grijă pe Hunter. Cei doi petrec mult timp împreună, atunci când Rania nu îşi face meseria şi astfel se învaţă limbile lor. Hunter înţelege destul de repede situaţia Raniei şi de ce face ceea ce face, meserie care o ajută să se întreţină şi să îl întreţină şi pe el cu toate cele necesare. Treptat, cei doi se îndrăgostesc, însă lucrurile iau o întorsătură neplăcută atunci când un client sare calul şi o obligă pe Rania să facă lucruri împotriva voinţei ei. Până la urmă, Hunter ajunge să o salveze, atât de clientul violent, cât şi de ceilalţi bărbaţi care vroiau să o omoare şi o ia cu el înapoi în America. Povestea se termină cu bine, cam ca toate cărţile de genul acesta. Nu m-a surprins nimic la acest final, însă cartea asta mi-a plăcut destul de mult. În general, nu îmi plac cărţile cu şi despre război, pentru că nu este nimic frumos sau plăcut în asta, însă povestea de dragoste dintre Hunter şi Rania a fost ca o rază de lumină în mijlocul acelui război. Mi-au plăcut foarte tare personajele, faptul că ei nu vorbeau aceeaşi limbă sau aparţineau unei culturi diferite nu a influenţat cu nimic povestea lor de dragoste, dovedind încă o dată că dragostea poate învinge orice tip de barieră. Ador poveştile de dragoste şi probabil din acest motiv mi-a plăcut şi cartea asta şi mă bucur că am descoperit-o prin bibliotecă.
Recomand cartea aceasta celor care cred că dragostea învinge totul, chiar şi cele mai grele obstacole, celor care vor să citească o poveste despre război, care face să fie iadul pe pământ pentru o mulţime de suflete nevinovate, învăţându-le să supravieţuiască în cel mai crunt mod posibil, dar şi celor care au crezut vreodată că iubirea le este interzisă, cartea aceasta vă va da o speranţă.