Deşi seria „After” a aceeaşi autoare mi-a plăcut atât de mult încât am citit-o imediat în ciuda faptului că are cinci volume şi sunt destul de groase toate, seria „Landon Gibson” nu este nici pe departe la fel de interesantă. Cele două volume („Nimic mai mult” şi „Nimic mai puţin”), care au fost traduse şi în română sunt pur şi simplu fără farmec. Intenţia autoarei de a aduce în prim-plan unul dintre personajele secundare din seria „After” şi anume pe Landon este o idee bună, mai ales că îmi place mutl când se întâmplă să aflu mai multe detalii şi despre celelalte personaje, dar de data aceasta se pare că nu a reuşit să contureze un personaj interesant, Landon ne având ce îi trebuie pentru a fi eroul unei cărţi. Am fost totuşi curioasă să citesc şi cel de-al doilea volum, deoarece finalul primului volum m-a ţinut în suspans şi eram foarte curioasă cum se continuă, dar această continuare nu a fost deloc pe măsura aşteptărilor mele. Cartea asta dovedeşte că există autori care scriu cărţi bune şi unele mai puţin bune, aşa că merită citite mai multe titluri ale aceluiaşi autor, iar la urmă se poate concluziona dacă un autor scrie bine sau nu. Şi despre Anna Todd nu pot spune decât că îmi place cum scrie, seria „After” fiind preferata mea din toate timpurile şi a rămas în mintea şi în sufletul meu ca una dintre seriile care merită citite.
În „Nimic mai puţin” Landon încearcă să afle mai multe despre misterioasa Nora, fata cea frumoasă care i-a furat inima. Deşi prima lui iubită, Dakota încă îi dă târcoale şi vrea să se îmapce cu el, Landon nu are ochi decât pentru Nora. Din nou este prins între cursuri, job, relaţia tumultoasă cu Dakota şi cu Nora, dar la toate astea se mai adaugă şi stresul de a fi prins la mijloc în relaţia dintre fratele lui vitreg, Hardin, şi prietena lui cea mai bună, Tessa (personajele principale din seria „After”), care se ceartă şi se împacă ca şi până acum. Fiind genul de tip pe care şi l-ar dori orice fată: atent şi iubitor, dar şi sufletist, Landon îşi descoperă alături de Nora latura mai sălbatică, deoarece cu ea putea fi cu adevărat el însuşi, fără inhibiţii şi fără teamă. Din cum este descris Landon în carte mă gândesc că ar putea fi cu uşurinţă prietenul pe care oricine şi l-ar dori, fiind atent cu fata care vinde la magazinul de la colţul blocului, dăruindu-i un tort, deoarece ştia că nimeni nu o să o sărbătorească, cu colega de la muncă, făcându-i turele pentru ca ea să poată avea grijă de sora ei mai mică, dar şi cu fosta lui, Dakota, pe care o însoţeşte acasă atunci când îi moare tatăl beţiv, pe care nimeni nu îl suporta. Şi toate acestea în timp ce se gândea la Nora, singura fată care l-a făcut să uite de tot şi alături de care este pasional. Deşi toate astea sună bine, personajul acesta nu mă convinge. Nu îmi place cum este conturat, nu iese cu mare lucru în evidenţă, mi s-a părut şters, pus în umbră de celelalte personaje, caractere puternice şi pline de mister. Deşi am fost curioasă să văd cum se termină această serie, nu pot spune că mi-a plăcut sau că o să o păstrez prin bibliotecă. Sunt de părere că fiecare cititor are gusturi diferite şi poate undeva există cineva care ar aprecia cărţile care mie nu-mi plac, aşa că le donez sau le fac cadou în funcţie de persoane, dându-le o şansă să bucure pe cineva. Şi, deşi mie nu mi-a plăcut această serie, sunt convinsă că există persoane care se vor bucura de compania ei.
Recomand cartea asta celor care citesc cărţi pentru adolescenţi, celor care vor să citească o poveste drăguţă de dragoste, celor care vor să aibă o lectură uşoară pe care să o ia cu ei în mijloacele de transport sau pur şi simplu vor o lectură simpatică de weekend, dar nu o recomand celor care au pretenţia să găsească personaje complexe şi interesante într-o carte şi nici celor care vor să le fie provocată imaginaţia de o acţiune complexă, pentru că nu este deloc cazul acestei cărţi.
Pingback: Ce am citit în 2019 – Ce citeşte miss-shady