Astăzi vreau să vă vorbesc despre o carte foarte dragă mie, scrisă de o autoare cum nu prea am mai întâlnit. Dar să o luăm cu începutul, aşa cum v-am obişnuit. Într-o zi, la ultimul târg de carte care a avut loc fizic, înainte de pandemie, mă plimbam printre editurile mai mici, sperând să găsesc „comori”, cărţi care nu au apărut la editurile mari, dar care nu înseamnă că nu merită să ajungă la cât mai mulţi oameni. Şi cum mă uitam eu curioasă printre rafturi, o doamnă se apropie de mine şi mă invită să o însoţesc la standul dânsei. Am fost curioasă despre ce era vorba, aşa că am urmat-o, iar acolo am găsit câteva cărţi, ale căror titluri sunau interesant şi am luat şi eu vreo două ca să îi dau o şansă autoarei. Dar pentru că mereu sunt în urmă cu lecturile (chestie pe care încerc să o remediez anul acesta), cele două cărţi au rămas uitate pe un raft, undeva în bibliotecă. Acum aş vrea să pot zice ceva poetic, de genul că nu le-am citit mai devreme, pentru că le păstram pentru un moment potrivit sau mai ştiu eu ce vrăjeală, însă nu voi face asta şi vă spun doar că o lungă perioadă de timp le-am cam evitat. Eu până nu demult nu citeam autori români şi deşi am depăşit faza asta, am o oarecare reticenţă din punctul acesta de vedere. Dar iată-mă astăzi aici, revenind asupra acestei cărţi, pe care am citit-o cu plăcere şi care mi-a rămas la suflet (veţi înţelege îndată de ce).
Acţiunea acestei cărţi se desfăşoară pe două planuri: trecut şi prezent. Dar să începem cu trecutul. Rona, personajul principal al acestei cărţi, s-a considerat mereu o fată invizibilă, pe care nimeni nu o observa şi nimeni nu o plăcea. Dar într-o zi a apărut în viaţa ei Misha, o voce pe care doar ea o putea auzi şi care o ajuta să îşi dea seama de faptul că lucrurile nu stăteau aşa cum credea ea, ba chiar ar putea fi (cu ajutorul lui) văzută şi plăcută de oricine. Aşa că ea i-a cerut să facă în aşa fel încât să o placă Jason Blake, unul dintre băieţii cei mai populari. Între timp, ea iese la întâlnire cu Mike, un tip pe care nu îl place foarte tare şi de care se desparte destul de repede. Apoi, prietena ei, Margo, îi trimite pe o rudă de-a ei ca să o înveţe cum să se transforme în fata pe care să şi-o dorească toţi băieţii. Şi aşa ajunge să îl cunoască pe Vincent. Acesta este un băiat foarte atrăgător, dar pare la fel de inabordabil, fiind acolo doar ca să o ajute cu transformarea. Însă cei doi se îndrăgostesc unul de celălalt. Şi ca să nu dau prea multe detalii, de aici încolo intervin diverse obstacole, ea ajunge să fie cu Jason şi Vincent se îndepărtează. În prezent, însă, cei doi se reîntâlnesc şi ajung să îşi spună tot adevărul (adică el îl citeşte în jurnalul ei) şi astfel cartea ajunge să aibă un final fericit. Deşi este o carte de dragoste, nu este una siropoasă, aşa că mi-a plăcut şi m-a surprins mai mult decât celelalte cărţi de acest gen pe care le-am mai citit. În al doilea rând, cred că nu există om pe planeta asta care să nu fi simţit ceea ce simţea Rona şi anume invizibilitatea. Cu toţii ne-am dorit să ne iubească cineva care nici măcar nu ne observa, am suferit de acea invizibilitate şi, ca şi Rona, ne-am dorit să fim diferiţi, mai frumoşi, mai slabi, mai buni, mai potriviţi pentru persoana respectivă. Dar am trecut peste asta chiar şi fără prieteni imaginari, transformându-ne noi înşine în persoana care ne doream să fim şi atrăgând în jurul nostru oamenii potriviţi. Aşa că am ajuns să îndrăgesc această carte şi personajele ei şi la final mi-a fost şi mai dragă.
Recomand cartea aceasta tuturor celor care nu s-au simţit „suficient de buni” pentru o altă persoană, pentru că această carte vă va vorbi despre invizibilitate, celor care vor să citească o frumoasă poveste de dragoste, de prietenie şi de viaţă, dar şi celor care vor să cunoască o altă autoare, pe care o veţi îndrăgi, sper eu, la fel de tare ca mine.