Atunci când încep o serie, aştept cu nerăbdare să aflu cum se va termina totul, pentru că seriile mă ţin de obicei „prinsă” în aşa fel încât o mică parte din memoria mea trebuie să reţină personaje, acţiuni şi detalii din toate volumele până ajung să citesc şi ultima carte. Şi cel mai tare mă enervează seriile din care sunt publicate şi traduse doar părţi, pentru că trebuie să aştept şi câteodată nu apare niciodată continuarea, iar eu rămân în suspans, neştiind ce să cred. Şi dacă seria ar fi în limba engleză sau spaniolă, ar mai fi cum ar mai fi, dar uneori sunt anumite cărţi traduse din alte limbi şi chiar nu aş avea cum să le înţeleg. Din toate motivele enumerate mai sus, eu, de obicei, evit seriile. Dar, din când în când, apare câte o carte care mă intrigă, care mă face să îmi doresc să o citesc, chiar dacă acţiunea ei se întinde pe mai multe volume, iar seria „Iv” a fost una dintre ele. După cum am spus, aceasta mi-a fost recomandată de cineva foarte drag mie, aşa că nu am putut să o ratez. Însă, deşi am adorat totul la primele două volume, cel de-al treilea (cel puţin începutul cărţii) mi s-a părut cea mai enervantă carte citită de mine. Motivul este simplu: analiza psihologică. Cu toate că am terminat cu ceva timp în urmă şi Facultatea de Psihologie, nu îmi place să citesc genul de cărţi unde personajele se auto-analizează sau îi analizează pe alţii, iar apoi continuă cu o acţiune obişnuită.
Cel de-al treilea volum din seria „Iv” este scris atât din punctul de vedere al acestuia, cât şi din punctul de vedere al Anei. Cartea începe cu Iv spunându-ne cum s-a ajuns la situaţia iniţială, analizând tot trecutul său, încercând să îşi dea seama cum de s-a ajuns în situaţia în care el să fie împuşcat de Simona. După câteva capitole în care aflăm ce s-a întâmplat între el şi Simona şi de ce au ajuns să se despartă, examinând trecutul până în momentul accidentului Simonei, ajungem înapoi în prezent, unde Iv îşi revine, după împuşcătura care, din fericire, nu l-a omorât. El şi Ana hotărăsc să plece în vacanţă în Bulgaria, unde se redescoperă, se analizează şi trăiesc nişte clipte emoţionante, atunci când Ana acceptă cererea în căsătorie a lui Iv. Dar vacanţa le este scurtată brusc de veştile pe care le aduce Tudor, prietenul cel mai bun al lui Iv. Se pare că autorităţile au nevoie de declaraţii de la Iv, referitoare la starea de sănătate a fostei sale soţii, motivul şi gravitatea bolii, cât şi detalii despre tratamentele primite de aceasta la clinică, pentru a se putea stabili o pedeapsă corespunzătoare pentru faptele acesteia. Dar, pe drumul de întoarcere, cei trei primesc o veste năucitoare: Simona s-a sinucis în celula ei. Durerea şi sentimentele contradictorii pe care le-a trezit această veste în Iv l-a făcut să sufere, dar totul a fost umbrit de o fericire mai mare şi anume faptul că Ana era însărcinată. Aşa că durerea a fost înlocuită de fericire, iar Iv şi Ana au încercat să facă tot ce le stătea în putere ca mama şi copilul să fie bine. Cu multă grijă, Iv s-a ocupat de soţia sa, a protejat-o, a hărnit-o şi a împiedicat-o să mai muncească ca totul să fie bine până la urmă. Până la urmă s-a dovedit că cei doi nu aşteptau un singur copil, ci trei, chestie care l-a bucurat peste măsură pe Iv. Deşi începutul nu a făcut cartea asta să se situeze printre preferatele mele, până la urmă, nici nu pot să zic că mi-a displăcut total. Atâta analiză psihologică n-am citit nici pe la facultate, deci vă puteţi imagina ce „bucurie ” pe mine să o găsesc în această carte. Însă, în general, seria a fost una dintre acelea care sunt interesante, captivante şi tocmai bune de citit oricând.
Recomand această carte celor care vor să îl înţeleagă mai bine pe Iv, un personaj complex, plin de trăiri intense şi suferinţă nevindecată de timp, celor care vor să citească o frumoasă poveste de dragoste, nu foarte diferită de majoritatea poveştilor de dragoste, dar totuşi destul de drăguţă, cât şi celor care sunt curioşi cum se termină seria asta.