„Ghid de vicii şi virtuţi pentru gentlemeni” de Mackenzi Lee

Am ales cartea asta când mi-am luat-o, prin primăvară, datorită titlului. Dar când m-am apucat să o citesc, deja după prima pagină, aş putea să o descriu doar în două cuvinte: o porcărie! În primul rând zic asta deoarece personajul principal e gay (nu mă înţelegeţi greşit, nu am nimic cu persoanele gay, dar prefer să nu ştiu, e treaba fiecăruia ce face în dormitor sau în momentele de intimitate, dar nu să se scrie o carte despre dragostea dintre doi bărbaţi, mai ales când este descrisă ca fiind la fel de imposibilă ca cea dintre un bărbat şi o femeie). Apoi nu mi-a plăcut cartea pentru că m-a plictisit grozav la început, deoarece a început cu descrierea inutilităţii personajului principal, care fiind un nobil, se purta ca ultimul ratat. Pe scurt, mi-am pierdut timpul degeaba cu cartea asta, trecând peste faptul că eroii erau gay, şi am dus-o la bun sfârşit sperând că o să găsesc vreo morală interesantă sau vreo concluzie care să merite, lucru care nu s-a întâmplat.

În „Ghid de vicii şi virtuţi pentru gentlemeni” îl avem ca personaj principal pe Henry Montague, poreclit şi Monty, un tânăr nobil care, după ce şi-a făcut de râs familia fiind exmatriculat de la cea mai bună şcoală, este trimis de tatăl lui într-un tur al continentului. Prin aceasta tatăl său spera că acesta se va schimba, va renunţa la viciile lui şi va deveni gentlemenul perfect pentru a se putea ocupa de moşia şi afacerile familiei sale. Dar Monty are o pasiune pentru băutură şi… bărbaţi. El pleacă în turul continentului însoţit de sora lui şi de iubirea vieţii lui, Percy. Nici nu vă puteţi imagina cum de pe la prima pagină când am citit fix primele rânduri, care sunau aşa: „În dimineaţa plecării în Marele Tur al Continentului, mă trezesc în pat lângă Percy. Clipesc năuc: nu ştiu dacă m-am culcat cu el sau doar m-am culcat langă el.”, m-am rugat la toţi sfinţii ca vocea care spune toate astea să fie a unui personaj feminin! Ei bine, da, erau replicile lui Monty… Cam de pe atunci mi-am dat eu seama că o sa fie nasoală treaba cu cartea asta. Dar am încercat să trec peste aspectul ăsta şi am citit în continuare. Abia atunci când cele trei personaje ajung în Franţa începe cu adevărat acţiunea cărţii să fie mai interesantă puţin pentru că Monty fură un obiect de la curtea regală franceză ca să se răzbune pe un prieten de-al tatălui său care l-a jignit şi începe o întreagă aventură deoarece mulţi au interesul să recupereze obiectul. Apoi apar conflicte cu hoţi, piraţi, alchimişti, toate având legătură cu misteriosul obiect. Şi dacă chiar vroiaţi să ştiţi, da există şi întâmplări romantice între Monty şi Percy, aşa că putem spune că este în carte şi o poveste de dragoste. Imediat ce am terminat cartea asta îmi doream să nu trebuiască să şi scriu despre ea, dar am zis că până la urmă să mă încumet şi să spun exact ce părere am despre ea. Pentru mine a fost o ilustră pierdere de timp şi tot invocam motive ca să nu o continui.

Nu recomand cartea asta decât dacă există persoane gay care citesc acum acest articol (vouă s-ar putea să vă placă), celor care au terminat de citit toate cărţile de lume şi asta e ultima carte rămasă necitită de ei şi celor care pot trece peste faptul că eroii sunt bărbaţi amândoi şi văd partea interesantă cu aventura cu piraţii, hoţii şi alchimiştii.