Puţine serii de cărţi m-au impresionat cu adevărat, ba chiar şi mai puţine mi-am dorit să le păstrez prin bibliotecă, însă cărţile din seria „Biblioteca invizibilă” de Genevieve Cogman se numără, cu siguranţă printre preferatele mele. Întotdeauna am avut un respect fantastic faţă de cărţi: înainte să deschid o carte, mă spăl pe mâini şi niciodată nu las vreo carte în apropierea bucătăriei (sau mâncării, în general) ori prin baie şi nimic nu mă întristează mai tare decât să văd cărţi ude. Prefer semnele de carte, chiar şi cele alese la întâmplare (bonuri, etichete de haine, cartele de metrou şi orice altceva îmi pică în mână), dar niciodată nu aş îndoi colţurile unei pagini, ca să îmi amintesc unde am rămas. Şi, ca să vă daţi seama cât de mult le iubesc, niciodată nu am subliniat nimic pe nicio carte, preferând să îmi umplu agende cu citate, decât să măzgălesc vreo pagină. Cred că oamenii ar trebui să îşi respecte cărţile ca pe un bun prieten, să aibă grijă de ele, iar felul în care îşi tratează cărţile, ne poate indica ce fel de om este un cititor. Aşa că, atunci când am citit titlul acestui ultim volum din serie, mi s-a strâns puţin inima cu regret, pe de o parte că se termină, iar pe de alta că cineva ar putea arde cărţi, deşi chestia cu arsul de cărţi nu este pentru prima oară când o citesc; am mai întâlnit-o şi în „Hoţul de cărţi”, de exemplu.
Iată că am ajuns să vă vorbesc şi despre ultimul volum din seria „Biblioteca invizibilă”, simţind un oarecare regret, deoarece ştiu că îmi va fi tare dor de personajele din carte. „Cărţi în flăcări” este bătălia finală, Biblioteca vs. Alberich. Mă aşteptam la această confruntare încă de prin cel de-al doilea volum, când personajele noastre erau prea concentrate să îl salveze pe Kai, ca să mai îşi amintească cineva de Alberich. Aşa că, cel mai mare duşman al Bibliotecii se întoarce să o distrugă. Irene observă că unele treceri spre Bibliotecă sunt distruse, află de la colegii ei că unii dintre Bibliotecari sunt daţi dispăruţi, deci situaţia devine critică. În plus faţă de toate astea, de parcă situaţia nu era şi aşa destul de rea pentru ea, află că cineva încearcă să o omoare. Ajutată de prietenii ei, detectivul Vale şi dragonul Kai, ajunge să afle adevăratul plan al lui Alberich şi încearcă să îl împiedice pe acesta să îşi îndeplinească scopul. Astfel ajunge într-o altă lume, în care Alberich îşi construise o copie a Bibliotecii, încercând să o înlocuiască astfel pe cea originală. Lupta dintre Irene şi răufăcător nu este deloc una cinstită, nici măcar uşor de câştigat, deoarece ambii cunosc Limba, limbajul secret cu care controlează elementele din jur şi niciunul nu se opreşte din a o folosi împotriva celuilalt. Bătălia aceasta finală este extraordinar de bine construită de către autoare, plină se suspans şi neobişnuită. Practic se luptă două forţe egale, Irene şi Alberich, ambii având aceleaşi cunoştinţe şi singurul atu pe care îl avea Irene erau prietenii săi fideli, care au luptat alături de ea până la final. Am stat cu sufletul la gură, pagină după pagină, sperând să nu se termine această poveste, sperând că totul se va termina cu bine. Şi, deşi această carte nu este una dintre acelea care mi-au oferit un final neaşteptat, cel mai mult mi-au plăcut paginile dinaintea finalului mult aşteptat, acel suspans şi acţiunea intensă care ne conduce spre deznodământ fiind cea care m-a impresionat cu adevărat. După cum am mai zis şi pe la început, aceasta a fost una dintre seriile mele preferate din cele citite în 2022, pe care sper să am timp să o recitesc într-o bună zi.
Recomand această carte celor care adoră poveştile fantasy, pline de creaturi neaşteptate, care încearcă să supravieţuiască în lumi diferite, celor care vor să citească o carte despre trădare, prietenie şi puterea cărţilor, dar şi celor care sunt curioşi cum se termină această serie şi care vor să afle ce se întâmplă până la urmă cu personajele pe care le-am îndrăgit.