Iată că am ajuns să vă vorbesc şi despre a patra şi penultima carte din seria „Magia Crăciunului” de Anne K.Joy. Tocmai când m-am hotărât să scriu despre cartea aceasta au apărut la mine sub geam nişte colindători, aşa că simt magia sărbătorilor şi cumva îmi place mai tare să scriu ascultând colinde, aşa live, de pe afară. Dacă ar fi să mă iau după părerea personajelor din cărţile acestei serii, aş putea spune că şi ăsta e un semn. Un semn că ceva bun se va întâmpla, pentru că aşa îşi face simţită magia Crăciunului, prin semne mici, dar pe care dacă ştii să nu le ignori se vor dovedi adevărate, dar acum vom vedea dacă chiar voi avea parte de vreo surpriză sau dacă ceva se va schimba în bine în viaţa mea. Dar indiferent dacă se schimbă sau nu lucrurile am să mă bucur în continuare de cărţile cu şi despre Crăciun, cel puţin până pe 25 decembrie, iar apoi voi citi şi vă voi povesti despre o carte cu dorinţe de anul nou. Insă până atunci, să revenim la „Ascunde-mă de Crăciun”, care a fost o carte drăguţă, plină de citate pe care le-am notat în agenda mea cu citate şi am citit-o în două zile, permiţându-mi astfel să o savurez mai mult decât pe cele anterioare, pentru că m-am simţit puţin nostalgică când am citit-o. Şi mi-a plăcut, nu la fel de mult ca prima carte pe care am citit-o din această serie, însă a avut o idee simpatică la bază, iar scena mea preferată a fost la final, o scenă care m-a făcut să râd cu gura până la urechi. Aşa că pot spune că mi-a plăcut şi a fost foarte drăguţă, ca idee această carte.
La începutul cărţii „Ascunde-mă de Crăciun” îl întâlnim pe Vladimir Gutenmaher (nume care mie îmi sună maxim de amuzant pentru că ştiind germană aş traduce acest nume ca „binefăcător”, iar acesta chiar i se potriveşte lui Vladimir), un tânăr care tocmai a aterizat pe aeroportul din România după ce a lucrat o vreme în străinătate ca pilot particular pentru un om bogat, iar acum este în concediu şi îşi vizitează familia. Dar în aeroport dă, din greşeală (la propriu), peste Amina Brega, iubita lui din copilărie. Taţii celor doi au fost prieteni foarte apropiaţi şi erau asociaţi într-o afacere, însă Brega a decis să se retragă din afacere şi să se multe în capitală ca să câştige mai mulţi bani, decizie care a dus la falimentul afacerii celor doi şi care a provocat o ură între cei doi şi familiile acestora. Astfel Vladimir şi Amina, care la început erau destinaţi unul altuia, au ajuns să se despartă datorită acestei situaţii. Însă viaţa îi aduce din nou în acelaşi loc, după cincisprezece ani, aeroportul, unde Vladimir abia aterizase, iar Amina îşi aştepta logodnicul, Valentin Kulev. Vladimir aproape că nu o recunoaşte pe Amina, însă imediat ce îşi dă seama cine este îşi dă seama că încă o iubeşte. De la ea află că tatăl ei, Victor Brega a ajuns un om politic fără sentimente, fără moralitate, preocupat doar de bunăstarea lui, ajungând chiar să nu îi pese de fericirea propriei lui fiice, obligând-o să renunţe la ceea ce îşi dorea ea să devină, adică doctor şi aranjându-i o căsătorie cu Valentin Kulev. Când Vladimir a ajuns acasă şi i-a povestit toate acestea surorii lui, aceasta a venit cu ideea să o răpească pe Amina şi să o salveze astfel de la o viaţă nefericită împreună cu un bărbat pe care ea nu îl iubea. Şi mare îi este surpriza că atunci când o răpeşte, Amina nu se opune atunci când îşi dă seama de ce i se întâmplă, ba mai mult vrea să se bucure la maxim de gura de aer care i se oferă şi profită din plin de şansa de a fi liberă şi fericită pentru prima dată în viaţa ei cu cel pe care într-adevăr îl iubeşte. Cei doi se îndrăgostesc iremediabil unul de celălalt, astfel încât nu trebuie să vă zic eu cum s-a terminat povestea asta că deja bănuiţi şi voi (că ştiu eu că am cititori isteţi pe aici). Şi acum să vă spun ce mi-a plăcut la cartea asta. Cel mai tare mi-a plăcut o scenă de la final, în care toate personajele, de toate vârstele şi toate statuturile sociale au ajuns la aceeaşi secţie de poliţie, în aceeaşi celulă şi s-au luat la ceartă şi toţi şi-au reproşat unul altuia tot ce aveau pe suflet şi nu au ieşit de acolo până nu s-au împăcat (sau cel puţin parţial). Toată faza a fost atât de comică, încât nu cred să o uit vreodată şi o să îmi rămână mereu în minte povestea asta. Pe de altă parte, m-a întristat situaţia Aminei, faptul că nu putea să îşi caute fericirea din cauza fricii de ai ei, de faptul că îi va dezamăgi. Şi uite aşa există oameni care nu cunosc fericirea şi în loc să fie buni în ceea ce fac, îşi irosesc viaţa fiind mediocri în domeniul care le-a fost impus. Dar asta este o discuţie lungă şi ar merge mai bine pe un blog de psihologie, deci să revenim. Acţiunea cărţii este alertă, mereu se petrece câte ceva pe acolo, aşa că nu o să vă plictisiţi citind cartea asta şi sper să vă placă la fel de mult ca şi mie.
Recomand cartea aceasta celor care apreciază poveştile bune de dragoste, pentru că ilustrează o dragoste care a supravieţuit în timp, trecând peste orice obstacol, celor care vor să intre în spiritul sărbătorilor de iarnă, pentru că acţiunea se petrece în preajma Crăciunului şi celor care vor să citească o carte care îi va face să stea cu sufletul la gură şi să râdă sau să plângă împreună cu personajele.