Acum că a venit decembrie m-am apucat să citesc cărți de Crăciun, dar încă sunt un pic în urmă cu scrisul, așa că astăzi o să vă povestesc despre „Aproape sigur”, o carte pentru tineri, despre care am aflat de la o elevă dintre ale mele. Înainte de Gaudeamus mi-am întrebat o elevă ce carte și-ar dori de la târg, iar răspunsul ei a fost foarte simpatic: ”Sunt aproape sigură că aș vrea „Aproape sigur”!” Mi s-a părut foarte drăguț răspunsul și am fost și i-am luat această carte, dar între târg și vinerea în care aveam ore cu ea m-am apucat și eu să o citesc, ca să aflu ce gen de cărți se mai scriu și ce mai citesc copii. Și, la fel ca eleva mea, sunt aproape sigură că mi-a plăcut cartea asta. Dacă vă întrebați cum vine una ca asta, ei bine, nu sunt foarte sigură că mi-a plăcut cartea asta, pentru că nu prea avea un punct culminant, toată acțiunea este plată, alertă, dar nu se întâmplă ceva extraordinar pe acolo. În plus, personajul principal nu iese cu nimic în evidență, este doar un băiețel, care nici măcar nu are vreo trăsătură de caracter sau vreo super putere și chiar am citit cap-coadă, sperând până la final că poate se întâmplă ceva care să îl facă pe băiețel să iasă în evidență cu ceva, dar nu, cum începe, așa se și termină, fără vreo morală, fără vreo evoluție a personajului.
Încă nu m-am prins de ce cartea asta se numește „Aproape sigur”, dar pot să vă zic că este povestea lui Albie, un băiețel care nu este nici foarte deștept, nici foarte grozav la sport, nici înalt și cu multe alte „nici-uri”. Și erau o mulțime de lucruri la care era aproape bun. Îi plăceau gogoșile și să deseneze super eroi, dar nici la asta nu era foarte bun. Și îi place de o colegă dintre ale lui care îi dăruiește ursuleți gumați. Și într-o bună zi, mama lui îi face cunoștință cu noua lui bonă, Calista. Calista nu era ca toate bonele pe care le-a avut Albie până atunci, pentru că ea îl înțelege și îl ajută să treacă cu bine peste toate deziluziile și nu îl obligă să se ducă la școală dacă era trist. El era trist, de obicei, pentru că un coleg îl tot jignea, iar el se simțea amărât pentru că nu era considerat „cool” de colegii lui. Dar Calista, îl ajută să descopere toate lucrurile la care este cu adevărat bun și nu ține cont de reguli și prejudecăți, totul pentru a îl ajuta să nu se mai desconsidere. Ba mai mult, împreună desenează un super-erou, gogoașă. După cum am spus și pe la început, în cartea asta nu prea se schimbă mult Albie, ba chiar nu se întâmplă multe pe acolo, chestie care nu prea mi-a plăcut, pentru că speram ca personajul principal să aibă vreo evoluție pe parcursul cărții. Dar dintre toate personajele cărții mi-a plăcut bona, pentru că nu era convențională, aplică orice metodă ca să îl înveselească pe Albie și nu îl obliga să meargă la școală atunci când era trist. Un alt personaj care mi-a plăcut este profesorul de matematică care îi pregătea pentru olimpiadă, care l-a învățat pe Albie o lecție importantă atunci când i-a arătat pe perete carnetul lui de elev, înrămat, în care scria că avusese la școală numai note foarte mici la matematică, dar totuși el a devenit profesor de matematică ca să îi ajute pe cei care nu înțelegeau materia, la fel cum i s-a întâmplat și lui. Și îmi plăceau și glumele pe care le făcea, Una dintre aceste glume am spus-o și eu cunoscuților, așa de mișto mi s-a părut și gluma suna așa: „De ce culegerile de matematică sunt așa de triste? Pentru că sunt pline de probleme.” Chestia asta mi s-a părut super comică! În rest nu pot să spun prea multe despre cartea asta, decât că nu mi-a plăcut prea tare, dar a fost o experiență prea plăcută să o citesc, simt că de data aceasta cititul unei cărți nu mi-a adus niciun avantaj, nu simt că mi-a îmbogățit cu nimic cunoștințele, ba chiar m-a întristat puțin faptul că Albie nu este un copil ca toți copii, dar de data aceasta nu era diferit chiar în sensul bun.
Recomand cartea aceasta celor care sunt „aproape siguri” că vor să o citească, celor care vor să citească o carte despre un copil care este diferit și nu neapărat în sensul bun, și celor care sunt curioși despre ce este vorba în cartea asta, mai ales că are o copertă foarte frumoasă și, cu ocazia asta, poate îmi spuneți și mie care e faza cu titlul acestei cărți.