Am ales această lectură uşoară cu care să îmi încep luna iunie, pentru că am zis să scap de titlul acesta de prin biblioteca mea. Am mai citit vreo două cărţi de Corina Ozon din această serie, însă nu prea mi-a plăcut niciuna. Ador cărţile erotice, cărţile care au şi o poveste în spate, însă cartea asta nu a fost pe placul meu. Deşi nu îmi place să scriu chestii negative despre cărţi, că doar autorii cărţilor care mie nu îmi plac sunt, cu siguranţă, apreciaţi de alţi cititori, câteodată nu am de ales. Sunt mulţi oameni care citesc cărţi diferite şi le plac alte cărţi, dar sunt şi aceia cărora le place să citească aceleaşi lucruri care îmi plac şi mie, iar atunci când spun că o carte nu mi-a plăcut, aceştia din urmă nu se grăbesc să o cumpere. Am păţit şi eu o dată, mai demult, la un târg de carte, am fost prin târg cu o prietenă. Aceasta mi-a recomandat nişte cărţi, pe care ea le considera foarte bune. Le-am luat cu încredere, însă după prima carte citită, nu am mai avut răbdare cu restul şi le-am dat mai departe la alţii, poate cuiva o să îi placă. Atunci am realizat că fiecare suntem diferiţi, din toate punctele de vedere, chiar şi din felul în care citim. Altfel spus, nu vreau să jignesc pe nimeni, însă cartea aceasta (ca şi celelalte din serie pe care le-am citit) mi s-au părut nişte cărţi foarte slabe. Au fost şi uşor de citit şi destul de subţiri, însă chestia asta nu valorează mare lucru pentru mine, care prefer oricând să citesc 600 de pagini bine scrise decât 200 proaste.
În „Amanţii 3.0” Corina Ozon continuă povestea de dragoste dintre Mircea şi Cati. După faza cu spitalul din volumul trecut, Cati se enervează şi se întoarce la soţul ei, Epaminonda, tipul acela cu nume imposibil de citit, dar şi de scris, căruia Mircea îi zice (frumos aş zice eu) Epicur. Apropo de asta, m-am uitat de o mie de ori dacă am scris corect numele ăstuia aici, că la ce nume are… Dar să revenim la povestea noastră. Epaminonda primeşte un job mai bun la New York, aşa că el, împreună cu Cati se mută în America. Însă nici distanţa aceasta dintre continente nu îi face pe cei doi îndrăgostiţi să uite unul de celălalt. Pe de o parte, Mircea încearcă să îşi recâştige soţia şi familia, fiind un tată mai bun, în timp ce Teo, soţia lui se depărtează din ce în ce mai tare de el. Aşa că relaţia dintre ei se răceşte, chestie care duce până la urmă la separare. Cati stă cu soţul ei, însă dorm în camere diferite, iar ea nu este deloc fericită, iar o veste proastă o face să vrea să se întoarcă în ţară pentru un timp nedefinit. La finalul cărţii aflăm, într-un capitol dedicat soţului lui Cati, povestea acestuia, motivul impotenţei (sau cel puţin autoarea încearcă să explice chestia asta, dar nu prea am priceput eu ce e cu el) şi de ce a ales-o pe Cati să îi fie soţie.Deşi acesta nu este ultimul volum din serie, cu siguranţă mă voi opri aici cu cititul ei, deoarece simt că nu are ce să îmi mai ofere aceste cărţi şi consider că este o pierdere de vreme să le mai continui. Deşi personajele sunt simpatice, toată această tragedie din jurul lor este enervantă, de la felul în care Mircea nu mai reuşeşte să rezoneze cu soţia sa (chestie pentru care nu îl judec, dar nu înţeleg de ce mai insistă dacă el oricum nu mai simte nimic pentru ea), până la motivul pentru care Cati stă cu soţul ei, deşi nu este fericită. Toate chestiile astea par complicat de rezolvat din punctul lor de vedere, dar sunt mult mai simple, doar ei se complică aiurea şi sincer mi-am pierdut răbdarea cu inepţiile şi certurile lor, pe care nu ştiu câţi oameni le-ar suporta. Aşa că nu pot decât să mă bucur că mi-am făcut luna trecută puţin timp şi am scăpat şi de acest titlu de pe listă.
Recomand cartea aceasta celor care vor să moară de plictiseală şi să scoată personajele din carte, să le tragă câte o palmă şi să le trezească la realitate, pentru că sunt enervante situaţiile în care se bagă singuri, celor care vor să ia o carte pe care să o citească pe plajă, deşi există riscul să adoarmă şi să se ardă, dar şi celor care vor să citească ceva simplu, aşa, ca să nu zică că stau degeaba.