De multe ori mă las convinsă să cumpăr câte o carte datorită deverselor citate care apar pe reţelele de socializare, iar această carte mi-a tot sărit în ochi cu citatele ei, încât nu am putut rezista. Acum ceva vreme am văzut o reclamă la cartea asta cu un citat din ea şi mi-am zis că trebuie să o citesc. Acum i-a venit şi ei rândul, deoarece am vrut să mă destind cu o lectură uşoară şi să nu umblu prin mijloacele de transport în comun cu vreo carte mare şi grea. Mi s-a părut o carte tocmai bună de weekend, o lectură uşoară. Nu are acţiune complicată sau personaje frumos descrise şi complexe, dar este drăguţă şi, cel mai important pentru mine în acest moment, relaxantă. Nu pot să zic că este o carte bună, dar este o carte uşurică, genul acela de carte pe care o deschid şi până să îmi dau seama deja am terminat-o. Câteodată caut exact asta: câte o carte care să mă relaxeze, care să nu îmi pună imaginaţia prea tare la încercare şi pe care să o termin repejor, pentru ca mai apoi să revin la cărţi mai complexe. Iar cartea asta a fost fix ce căutam. Povestea simplă şi personajul principal sunt simpatice şi nu regret că am citit-o. Mică, subţire şi uşor de citit, nu am avut nicio problemă în a o începe şi termina în aceeşi zi, asta şi datorită faptului că sunt obişnuită cu cărţi mai complece, care să mă provoace.
„Confesiunile unei fete rele” este de fapt un fel de jurnal. Personajul principal, Anays, îşi povesteşte viaţa şi experienţele personale din trecut până în prezent, fără a se feri şi fără să se ruşineze de ceea ce a trăit şi a simţit. Cartea este descrisă cel mai bine de citatul de pe coperta din spate: „Sunt Anays M. Aşa mi se spune aproape dintotdeauna. Parcă nici nu-mi mai ştiu numele real. Dar nu-mi pasă. Nu-mi trebuie un nume gol. Îmi trebuie un trup gol. Cred că în jurul acestei nevoi mi-am construit o mare parte din viaţă. Un trup gol în care să bată o inimăimpulsivă. Asta caut. Asta vânez. Nu, nu aştept, precum alte femei, să fiu văzută, băgată în seamă şi, eventual, cucerită. Eu mă duc la ţintă, eu ştiu ce vreau şi ce-mi trebuie. Îmi iau singură, nu stau ca nimeni să-mi dea ceva pe tavă, fie ea tavă de argint. Nu mai fac demult greşeala să gândesc despre mine că sunt o reprezentantă a sexului slab şi să mă împăunez cu debilităţile lui.” Cartea asta este o confesiune, o recunoaştere a greşelilor trecutului şi o poveste despre cum e mai bine să trăim în prezent. Este o carte erotică, povesteşte în detaliu câteva scene fierbinţi, povestite ca experienţă, nicicând ca ceva mai mult. Anays nu se îndrăgosteşte, iar în momentul în care îşi dă seama că ar putea simţi ceva pentru vreun tip, dispare din viaţa lui. Plină de învăţături de viaţă, cartea asta ne învaţă cum ar trebui să fim. M-am regăsit cumva în personajul Anays, cred că toate avem pe cineva în trecutul nostru pe care nu îl putem uita, indiferent cât rău ne-a făcut sau cât de mult am suferit de pe urma unei relaţii, rămânând undeva, în memorie, orice am face sau oricât ne-am schimba. Poate d-asta spun că mi-a plăcut cartea. Povestea lui Anays este povestea oricărei tinere, care, după o suferinţă mare, se schimbă (sau încearcă să se schimbe) şi devine mai rece în relaţiile cu ceilalţi, dar totuşi rămâne cu amintirea trecutului, cu suferinţa amintirii şi cu neputinţa schimbării. Interesant de simplă şi totuşi plină de cuvinte înţelepte, „Confesiunile unei fete rele” este o carte uşor de citit. Pentru mine este genul de carte care mă face să nu îmi pară rău că am citit-o şi căreia i-aş face loc în bibliotecă pe undeva, chiar dacă nu este foarte interesantă. A fost o experienţă interesantă să citesc carte asta!
Recomand cartea asta celor care apreciază literatura erotică, deoarece are ceva descrieri picante prin ea, celor care ştiu că indiferent cât de puternici ne credem, trecutul încă mai poate să ne răscolească şi celor care vor să citească o carte subţire, o poveste uşoară, dar plină de învăţături.