„c#caturi spuse de tata” de Justin Halpern

Justin Halpern - c#caturi spuse de tata

Umblând printre mii de cărţi la târul de carte Gaudeamus şi studiind atent fiecare titlu de la fiecare editură (chestie care mi-a luat aproape o eternitate), la un moment dat îmi sare în ochi dintre toate cărţile de pe stand cartea asta. Şi nici nu e greu de ghicit de ce. Ei, cum de ce? Din acelaşi motiv pentru care câţi va au deschis articolul ăsta deşi nu citesc de obicei ceea ce postez şi din acelaşi motiv pentru care restul citiţi rândurile astea: curiozitate. Sună super bine titlul ăsta şi cu toţii ştim că adulţii, în general, şi părinţii, în particular, o mai dau în bară din când în când şi mai scot nişte perle mai ceva decât copiii mici. Şi pentru că aveam nevoie de o carte care să mă distreze puţin, am luat-o la citit. Acum există două variante: prima ar fi că mi-am pierdut pe undeva simţul umorului (dacă acesta este cazul e cam nasol), fie cartea asta este exact cum zice titlul ei, de c#cat (nu am scris chestia asta aşa din cauză că mi-ar fi ruşine sau naşpa să scriu cuvinte d-astea pe aici, dar am ţinut să fie cât mai aproape de titlu). Deşi uşor de citit, datorită imenselor spaţii dintre rânduri, dintre replici şi dintre capitole, cartea asta mi s-a părut o porcărie. Maximul pe care îl pot spune că l-a făcut cartea asta a fost să mă facă să zâmbesc o singură dată, pe la sfârşit, la o singură replică, iar asta este cam trist din punctul meu de vedere, pentru că această carte a fost scrisă cu scopul exact de a amuza cititorii, dar, na, nu poţi mulţumi pe toată lumea, iar eu am rămas dezamăgită de ea.

Justin Halpern a tot publicat pe reţelele de socializare pe care activa diverse replici şi expresii folosite de tatăl său în diverse moemnte ale vieţii, de când era el copil până în prezent. Şi într-o zi, cineva chiar a observat porcăriile zise de tatăl lui şi i-a propus să publice această carte. Acum nu aş şti să zic cine e mai prost, dacă ăla care a publicat cartea asta sau eu că am citit-o… Oricum cartea asta este împărţită pe capitole în funcţie de diversele etape de dezvoltare ale autorului, descriind cum era să convieţuiască cu tatăl lui şi cu restul familiei. Singura idee care mi s-a părut drăguţă a fost faza că el chiar încerca să îi facă pe plac tatălui şi să se înţeleagă bine cu el, indiferent cât de ursuz sau prost dispus era acesta. Tatăl din această poveste îmi aduce aminte de personajul Ove, din cartea „Un bărbat pe nume Ove”, dar fără să fie nici pe departe la fel de simpatic ca ursuzul Ove (sau pur şi simplu nu m-a impresionat în niciun fel tatăl lui Justin, pentru că am simţit că îi lipseşte ceva ca să fie simpatic şi să merite să se scrie o carte despre el). Interesant e că sunt părinţi care fac descoperiri ştiinţifice, care chiar contribuie cu ceva la îmbunătăţirea lumii şi despre care se scriu cărţi, dar acest domn este plictisitor ca naiba. Aşa că sincer nu îi înţeleg pe cei 2.5 milioane de oameni care cică ar urmări cugetările domnului Halpern pe net. Am ajuns chiar să mă întreb dacă nu cumva chiar e ceva în neregulă cu mine… Deşi nu mă îndoiesc că este un tip pe cinste, simt cumva că viaţa lui este mai neinteresantă decât cea a părinţilor mei (şi nu, nu am de gând nici să scriu despre ei, nici să fac vreo carte autobiografică). Mai şi scria undeva pe coperta de pe spatele cărţii că Sam Halpern este sclipitor şi cartea e amuzantă… Dar, din nou zic, gusturile nu se discută şi se pare că s-au găsit câţiva care să râdă şi mai mult de câţiva care să o şi cumpere, că doar, de, nu găseşti pe toate drumurile cărţi cu un astfel de titlu şi din păcate exact genul acesta de chestii se vinde. Ca o concluzie, pot spune că mi-am pierdut timpul cu cartea asta şi nici nu mi-am luat porţia de râs promisă.

Recomand cartea asta oamenilor care citesc poveşti reale, întâmplări şi memorii ale unor scriitori, celor care au chef de o pauză de la lecturi complexe şi vor să citească o prostie de carte, în care nimic nu este amuzant, dar şi celor care sunt curioşi şi rămân şi eu puţin curioasă dacă o să o citească cineva şi o să râdă (dacă acesta este cazul, aştept comentarii şi argumente care să îmi combată plictiseala).

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.