Pentru că tot se apropia februarie de sfârşit şi terminasem cu provocarea pe luna respectivă, m-am bucurat că pot să mai aleg şi eu ce cărţi să citesc în continuare (chestie care nu a durat foarte mult, pentru că după cartea asta a venit martie şi am luat-o de la capăt cu provocările). Aşa că am aruncat o privire prin bibliotecă şi am zis să mai termin cu seriile de cărţi şi cum citisem „nymphette_dark99” acum un an, am zis să mă pun pe treabă şi să termin cu cartea asta. Un alt motiv pentru care am ales cartea asta este faptul că primul volum l-am citit foarte repede, aşa că am zis că ar fi cartea ideală cu care să îmi petrec finalul de lună. Însă de data asta m-am enervat groaznic pentru că fix exemplarul meu are pagini lipsă. Citeam eu ce citeam, am ajuns la pagina 16 şi când trec pe cealaltă pagină descopăr că m-am teleportat la pagina 33. Chestia asta ar fi fost comică, dacă nu ar fi tragică, pentru că dacă e ceva ce urăsc este să am cărţi ale căror pagini să lipsească sau să se dubleze (ce credeţi? Am întâlnit şi d-astea şi m-am amuzat teribil, pentru că în situaţia respectivă nu am pierdut nicio informaţie, doar era o carte mai groasă). Acum, sinceră să fiu, nu prea îmi pasă aşa de tare de cele aproape 20 de pagini care lipsesc, pentru că tot am priceput eu ce se petrece pe acolo, aşa că nu am pierdut mare lucru, însă mă enervează că nu există pe undeva un control de care să nu treacă cărţile defecte. Cât despre carte în sine, nu pot spune că mi-a plăcut, dar nici nu mi-a displăcut. A fost simpatică, mi-au plăcut personajele, dar nu şi acţiunea, dar a fost o experienţă interesantă.
„Vicky, nu Victoria” are ca personaj principal pe Vicky (după cum zice şi titlul), o fată de 13 ani, care este într-o relaţie cu trei băieţi (şi toţi trei interzişi): Tedy, fratele ei, Dev, un tip foarte sexy, care este mai mare decât ea, şi Radu, noul ei profesor de limba engleză. Pentru ea sexul este distractiv şi nu găseşte niciun motiv să nu îl practice cu oricare dintre cei tre, ba chiar câteodată şi cu toţi în acelaşi timp. Vicky are şi o prietenă foarte bună, care o sprijină în toate tâmpeniile şi ţine la ea, un câine pe nume Victoria (care este mascul) şi un rucsac cu jointuri şi un briceag, pentru orice eventualitate (briceag care a scos-o din nişte situaţii foarte nasoale de multe ori). Vicky nu este adolescenta tipică şi teribilistă, ci o fată care vede lumea aşa cum este ea şi nu o acceptă, răzvrătindu-se de fiecare dată împotriva sistemului şi a legii. Viaţa ei nu este deloc normală, pentru că nu respectă niciun fel de autoritate (nici de familie, nici de profesori sau ceilalţi adulţi pe care îi întâlneşte în calea ei), adesea fuge de acasă, pentru a îşi petrece zilele prin Vamă, dormind pe unde apucă şi făcând toate prostiile care îi trec prin cap. Se ceartă adesea cu mama ei, şantajează adulţii care se întâmplă să încerce să o împiedice de la a face ce vrea şi nu îi pasă de nimeni decât de fratele ei, de care este îndrăgostită, relaţie în care se percepe pe ea şi pe fratele ei ca fiind două jumătăţi ale aceluiaşi întreg. Dacă până acum, din ce v-am povestit pe aici, vi se pare că o judec, ei bine, nu este aşa. Nu sunt de acord cu o grămadă de tâmpenii pe care le face sau le spune, nu mi se pare normal să nu te poţi decide cu cine vrei să fii de fapt şi să ţii agăţaţi de tine trei tipi, dar nici nu ştiu cum aş fi reacţionat în multe din situaţiile în care s-a aflat ea, aşa că nu pot să zic că nu o înţeleg. De fapt, Vicky este o tipă foarte deşteaptă, care vede lumea altfel, prea matură pentru vârsta ei (uneori citind cartea asta pur şi simplu uitam că are doar 13 ani) şi are tupeul să înfrunte pe oricine i se opune. Admir personajul, deşi controversat, pentru că, spre deosebire de alte cărţi mă face să simt ceva, în timp ce citesc cartea asta. Şi cred că până la urmă o carte este bună dacă te face să nu ştii ce să spui în legătură cu ea, să rămâi uimit de anumite capitole şi să treci prin toate stările emoţionale până ajungi la final. Probabil că dacă ar fi mai multe fete ca Vicky lumea noastră ar fi diferită, probabil mai bună.
Recomand cartea aceasta celor care nu au prejudecăţi, pentru că trebuie să te arunci în ea şi să uiţi toate prejudecăţile ca să îţi dai seama de valoarea ei, celor care adoră o poveste de dragoste controversată, mai ales că protagonista acestei cărţi nu are unul, ci trei iubiţi, dar şi celor care vor să vadă lumea prin ochii unei adolescente şi nu orice adolescentă, ci una incredibil de isteaţă şi descurcăreaţă.