„Wishtree” de Katherine Applegate

Katherine Applegate - WishtreeA trecut ceva timp de când nu am mai citit cărţi în limba engleză. Mai exact nu am mai citit ceva în engleză de acum 4 ani când mi-am luat e-book reader-ul. Ţin minte de prin facultate că uram să citesc cărţi în engleză pentru că le citeam mai greu (îmi lua mai mult timp), dar cu puţin exerciţiu am început să mă descurc mai repede. Cartea asta am primit-o cu un Book Box, o idee despre care am aflat de curând şi am zis să o încerc şi eu. Ideea de Book Box este că poţi comanda o cutie care conţine o carte (despre care ai câteva indicii, dar nu ştii exact despre ce carte este vorba decât abia după ce o primeşti) şi câteva mici cadouri (eu am primit un semn de carte, un suport de telefon din lemn în formă de bufniţă, un joc de cărţi, Măscărici, şi un sticker). Dar, din nou, nu poţi şti ce vei găsi în cutie decât abia după ce o primeşti. Mi-a plăcut ideea asta pentru că m-am simţit într-un fel ca un copil de Crăciun, când primeşti un cadou şi nu ştii şi nici nu poţi bănui ce este, iar bucuria mea a fost pe măsură. Şi fiind cutia din luna iunie, am primit o carte pentru copii, o carte despre prietenie, loialitate şi familie. Mi-a plăcut „Wishtree” deoarece este uşor de citit (am terminat-o în două zile, dar aş fi putut să o citesc într-o zi dacă nu aş fi avut copil mic), este plină de lecţii importante de viaţă şi plină de ilustraţii fabuloase.

„Wishtree” este povestea unui stejar bătrân pe nume Red, care găzduieşte în luna mai în fiecare an mii de petice de hârtie pe care oamenii îşi scriu dorinţele. De asemenea, în restul anului este casă pentru mai multe tipuri de animale şi păsări: bufniţe, ratoni, sconcşi, etc. Prietena cea mai bună a acestui copac este o cioară care este foarte inventivă şi poate imita cuvinte în limba oamenilor. Şi stejarul acesta era lângă nişte case, iar într-una din case se mută o familie cu o fată, care are o dorinţă mai specială: să aibă un prieten. Iar când proprietara terenurilor se hotărăşte să taie copacul (pentru că mereu se chinuia să strângă hârtiile cu dorinţe lăsate de oameni şi frunzele care cădeau toamna), acesta se hotărăşte să facă un ultim lucru: să îi îndeplinească dorinţa fetei. Felul în care stejarul îşi povesteşte viaţa şi cum vorbeşte despre cei din jur este uimitor, dar cel mai frumos mi s-a părut că el putea fi casa atâtor vietăţi diferite, care la sfârşit fac un gest neaşteptat. Mi-a plăcut morala poveştii, felul în care prietenia şi loialitatea sunt îmbinate frumos în această poveste. Toate aceste elemente împreună fac o poveste frumoasă pe care mi-ar plăcea într-o zi să o citească şi copiii mei, pentru că ar avea ce să înveţe din ea. Cu toate că nu mai sunt copil, mi-a plăcut povestea şi am savurat fiecare pagină.

Recomand cartea asta în primul rând copiilor, pentru că este o poveste care îi poate învăţa multe, dar şi celor cu sufletul tânăr, care nu se cred prea maturi pentru a citi o poveste care îi poate învăţa despre loialitate şi prietenie. Iar cei care vor să trăiască experienţa unui Book Box, să caute pe internet sau să îmi scrie un mesaj, deoarece sunt mai multe genuri şi merită măcar o dată să simţim bucuria primirii unui cadou (ştiu că nu e gratis sau ieftin, dar surpiza e pe măsura aşteptărilor, mai ales pentru noi, iubitorii de cărţi).

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.