Anul trecut, la târgul de carte Gaudeamus, am fost la standul editurii Siono, pentru că eram foarte curioasă ce fel de cărţi publică această editură, deoarece auzisem că are nişte scriitori români fantastici. De îndată ce am ajuns acolo, am fost asaltată de multitudinea de cărţi cu coperţi atrăgătoare, cu titluri care mă tentau, deci am fost teribil de nehotărâtă. Până la urmă am ales această carte, „Un loc doar al meu”, datorită descrierii, ilustraţiilor de pe copertă şi primei pagini. Adesea citesc prima pagină a unei cărţi, indiferent dacă mă aflu într-o librărie sau bibliotecă, deoarece acea primă pagină îmi spune dacă respectiva carte are o acţiune alertă, începe imediat sau mă va plictisi câteva pagini bune cu descrieri de locuri şi personaje. În ianuarie, i-a venit şi rândul acestei cărţi, am citit-o, mi-a plăcut într-un fel în care nu mă aşteptam, iar apoi m-am enervat deoarece eu îmi ţin socoteala cărţilor pe care le citesc şi pe Goodreads. Dar când am căutat cartea aceasta, ce să vezi, nu era. Cu ceva timp în urmă ştiam şi eu să adaug cărţi pe acel site, însă, indiferent cât am căutat să adaug cartea asta, nu am reuşti să fac asta. Dar toată această ispravă nu a ştirbit cu nimic părerea bună pe care mi-am făcut-o despre această carte şi chiar sper să mai am şansa să descopăr şi alţi autori români la fel de buni ca Irina Alexe.
„Un loc doar al meu” este o autobiografie a autoarei, o poveste a vieţii acesteia din copilărie şi până în momentul în care viaţa ei s-a liniştit. În primele pagini, facem cunoştiinţă cu Irina, o fată simplă, care iubeşte viaţa la ţară, adoră să fie împreună cu bunica ei, să o ajute la treburile casei şi, deşi face şcoala la Bucureşti, acolo unde locuieşte cu tatăl său în timp ce mama ei este plecată să lucreze în Franţa, de abia aşteaptă fiecare weekend sau vacanţă cu sufletul la gură pentru că se poate întoarce la bunica ei. La ţară trăieşte o mulţime de experienţe, se îndrăgosteşte, trăieşte fiecare clipă intens, aşa cum numai adolescentele o pot face. Dar, destinul o ia de lângă bunica ei, de la ţară şi ajunge să locuiască şi să studieze la Paris, stând cu mama ei. Aici se îndrăgosteşte din nou, apoi suferă pentru că bunica ei iubită moare şi trebuie să se întoarcă în România ca să o înmormânteze. După toate acestea, ea îl regăseşte pe băiatul de care s-a îndrăgostit atunci când era mică la ţară, se căsătoresc, ea se mută înapoi în România şi este la un pas să moară, din dorinţa de a păstra o sarcină. În continuare, Irina îşi caută un loc unde să se simtă bine, vrea, ca orice femeie, să se simtă iubită şi până la urmă îşi găseşte un echilibru. Povestea mi s-a părut foarte frumoasă, cel puţin prima parte în care autoarea descrie viaţa pe care o avea la ţară cu bunica, cu prietena ei cea mai bună, cu toată suferinţa pe care o simţea atunci când se gândea că Alex nu este potrivit pentru ea. Şi deşi nu am avut bunici care să locuiască la ţară, prietenele mele care au avut mi-au povestit întâmplări asemănătoare, deci mi-a plăcut felul în care a fost scrisă această parte a cărţii. Cât despre restul, mi s-a părut că lucrurile nu au sens în unele pagini, dar asta nu mi-a stricat impresia generală a cărţii.
Recomand cartea aceasta celor care vor să retrăiască viaţa la ţară, copilăria şi prima dragoste, pentru că toate acestea sunt descrise în cel mai frumos mod posibil în această carte, celor care vor să citească povestea unei fete care a reuşit în viaţă şi niciodată nu s-a mulţumit cu puţin, dar şi celor care vor să descopere Parisul şi ce presupune adaptarea la o viaţă în altă ţară.