„Până la adânci bătrâneţi” cred că îmi va lua şi mei să termin să vă povestesc despre seria aceasta, dar niciun alt moment nu este mai bun decât cel prezent, aşa că revin astăzi ca să vă vorbesc despre volumul cu numărul trei. Anul trecut m-am concentrat foarte mult pe serii, am încercat să le termin pe majoritatea, pentru a avea acest an timp pentru cărţile individuale. Când încep să citesc o serie se poate întâmpla una din două: fie nu îmi place şi o citesc mai greu, evit următorul volum şi cu chiu cu vai o şi termin sau îmi place de la primul volum şi o citesc mai încet, ca să nu o termin prea repede, pentru că ştiu că voi plânge la final dacă ştiu că acela este sfârşitul şi nu voi mai revedea personajele îndrăgite din acea serie. Ei bine, personajele acestei serii sunt ca nişte vechi prieteni, despre care îmi amintesc cu drag, fiind una dintre acelea cu care te obişnuieşti (chiar şi cu cele rele) şi ajungi să le duci dorul. Dar astăzi nu vă voi vorbi despre ultimul volum al seriei (deşi l-am citit şi pe acela anul trecut), ci despre volumul al treilea, carte care m-a ţinut cu sufletul la gură până la ultima pagină, la fel ca şi celelalte două volume anterioare.
În „Până la adânci bătrâneţi” se dă o nouă bătălie, bătălia finală între personajele bune din poveşti şi rivalii lor malefici. Sophie fuge cu Agatha în pădure, dar nimic nu o poate convinge să distrugă inelul dăruit de prinţul ei malefic, ea înţelege că povestea ei cu Tedros nu se va scrie niciodată şi, brusc, o nouă dorinţă se naşte în sufletul ei, aceea de a avea parte de povestea ei de dragoste cu Rafal. Dar eroii binelul nu pot lăsa lucrurile aşa şi îşi fac un plan, fiecare persoanj bun va trebui să îşi învingă din nou rivalul, definitiv de data aceasta. Ziua luptei se apropie, iar eroii nu se simt deloc mai pregătiţi să îşi înfrunte fricile şi să lupte. Pe de altă parte, în subsolurile castelului Şcolii pentru Rău, Agatha şi Sophie află nişte secrete despre părinţii lor care au fost ascunse toată viaţa de ele. Oare aceste dezvăluiri vor schimba cu ceva sentimentele fetelor una faţă de cealaltă şi faţă de tot ce se petrece? Asta nu am de gând să vă spun ca să nu vă stric surprizele acestei cărţi, în caz că până acum nu v-aţi dat bătuţi şi încă mai aveţi răbdare să ajungeţi şi la ultimul volum. Această carte este plină de răsturnări de situaţii, personajele oscilează între ceea ce simt şi ceea ce trebuie să facă, pentru ca totul să revină la normal. Mi-a plăcut la nebunie felul în care s-a terminat cartea asta şi ţin minte că de abia am aşteptat să ajung şi la următorul volum, pentru că aşa e cu volumele astea, niciodată nu ştii ce se mai poate întâmpla în următorul, iar acesta este un lucru bun (sau cel puţin aşa mi se pare mie). Mereu când se termină un volum al acestei serii mă gândesc: „Gata, bătălia s-a dat, totul s-a terminat!” Dar vine următorul şi mă ia prin surprindere, aşa că pot spune că această serie este una dintre preferatele mele.
Recomand acest volum celor care vor să citească o poveste aparent fără sfârşit, deoarece bătălia finală duce mereu doar la un alt conflict şi o altă răsturnare de situaţie, celor care vor să afle ce se mai petrece cu Sophie şi Agatha şi dacă cele două fete îşi regăsesc finalul fericit, dar şi celor care apreciază poveştile cu prinţi şi prinţese neobişnuite, unice, aş putea spune.