De obicei, nu citesc cărţi poliţiste, cu crime, thriller, însă în ultima vreme am ajuns să fiu extrem de tolerantă faţă de acest gen de cărţi şi mai ales foarte curioasă. Ba chiar sunt destul de curajoasă încât să citesc cărţile astea fără să mă impresioneze crimele sau scenele mai violente, probabil pentru că mi-am dat seama că toate astea nu sunt reale. Astfel, nu demult, l-am descoperit pe Stefan Ahnhem, pe care l-am citit nu doar împinsă de curiozitate, dar mi-a şi plăcut. Mi s-a părut genial felul în care scrie (deşi am fost sceptică la început), am adorat personajele şi felul diferit al acţiunii. Cam tot în aceeaşi perioadă am auzit şi de Jo Nesbo, însă mă gândeam că nu o să fie pe placul meu, aşa că a rămas prin bibliotecă. Însă toamna asta am vrut să citesc şi altceva şi aşa am ajuns la concluzia că e momentul să renunţ la orice fel de preconcepţie şi să citesc şi câte ceva despre acest autor. În bibliotecă aveam ambele volume ale seriei „Olav Johansen”, din restul seriilor având doar câte un volum şi din acest motiv am ales-o pe aceasta. Şi concluzia a fost că am rămas foarte dezamăgită de acest prim volum (nici al doilea nu a fost departe, dar acesta a fost mai nasol), deoarece nu mai ştiu exact unde, dar am citit într-o altă carte acelaşi lucru, aceeaşi idee de acţiune şi în loc să mă surprindă sau să mă atragă cumva m-a plictisit teribil.
Olav Johansen este un ucigaş plătit. El nu pune întrebări, doar execută treaba şi merge mai departe. Şi lucrează pentru unul dintre interlopii din Oslo, făcând treaba murdară pentru acesta. Însă chiar dacă ucide cu uşurinţă, are şi o slăbiciune pentru femei şi pentru cei nedreptăţiţi. Aşa că s-ar putea spune că este un tip complicat. Din aceste motive, ultima misiune îi dă bătăi de cap. Şeful său îi spune să îi omoare soţia, pe motiv că aceasta îi este infidelă. Însă el nu vrea să facă asta fără să investigheze mai întâi situaţia. Aşa că se mută lângă casa şefului său şi o urmăreşte pe soţia acestuia. Şi mare îi este uimirea când realizează că, de fapt, aceasta este doar o victimă. Un bărbat, presupusul amant, vine zilnic la ea acasă, o bate şi apoi fac sex, după care acesta pleacă. Iar Olav îşi dă seama că femeia este ameninţată ca să întreţină relaţiile sexuale cu acesta. Aşa că Olav se hotărăşte să remedieze situaţia, omorându-l pe amant. Ce nu ştia el era că amantul era chiar fiul interlopului pentru care lucra. Aşa că din urmăritor, Olav devine urmărit. El fuge, împreună cu soţia şefului său, ca să o salveze, însă nimic nu este ceea ce pare şi cu greu supravieţuieşte acestei noi situaţii. Ce-i drept, cartea asta are o acţiune care te prinde. Dacă nu aş mai fi citit ceva asemănător (sau poate era vreun film pe care l-am văzut, nu mai ştiu exact), chiar mi-ar fi plăcut şi mi s-ar fi părut destul de bună. Ca ucigaş plătit, Olav este un personaj foarte interesant. În general, aceştia sunt descrişi ca oameni fără sentimente, fără scrupule, care doar execută ceea ce le este dat. Nu şi în acest caz. Aici avem un ucigaş complex, capabil să iubească şi incapabil să comită vreo nedreptate. Are, într-adevăr, un talent de a ucide, dar iubirea îl mistuie, îl face să comită greşeli. Cât despre finalul acestei cărţi, trebuie să recunosc că nu am habar ce naiba s-a întâmplat mai exact acolo, nu am înţeles nimic din el, deci posibil să fi fost surprinsă, din moment ce nu ştiam care e faza. Aşa că această carte este interesantă, dar nu grozavă, aşa cum o lăudau mulţi oameni sau poate sunt eu mult prea pretenţioasă cu ceea ce citesc.
Recomand cartea aceasta celor care vor să citească o poveste despre un altfel de detectiv, unul care nu doar ucide cu talent, cât şi iubeşte şi respectă oamenii nedreptăţiţi, celor care vor o lectură uşoară, pe care să o termine repede şi şă îi prindă, dar şi celor care nu sunt foarte pretenţioşi cu lecturile sale, pentru că nu e o carte dintre cele mai grozave.