Mi-am propus zilele trecute să mai citesc şi din cărţile cu un număr mai mare de pagini, pentru că tot stau pe acasă şi nu trebuie să stau în suspans în legătură cu ce urmează să se întâmple prin carte şi nici nu trebuie să car o carte imensă după mine. Aşa se face că mi-am adus aminte de „Povestea mea” pe care mi-am luat-o de la Gaudeamus şi care stătea frumos într-un morman cât toate zilele de cărţi, „prada” mea de la târg, aşteptând să fie citită până la următorul târg de carte. A fost o alegere destul de inspirată, pentru că este o carte drăguţă, dar care m-a lăsat cam rece. De ce zic asta? Ei bine, a fost o poveste obişnuită, de viaţă, cu bune şi rele, cu suişuri şi coborâşuri, care m-a făcut să înţeleg cât de complicat este să ajungi să ocupi o funcţie publică şi, mai ales, cât de enervant este să îţi dai seama că, de îndată ce ajungi acolo, este foarte greu să schimbi nişte lucruri. Obstacolele pe care le-au avut de înfruntat Michelle şi soţul ei nu au fost deloc puţine, iar viaţa lor de familie nu a fost deloc una uşoară. Dar totuşi, deşi povestea ei este drăguţă, nu pot să zic că mi-a stârnit vreun sentiment. Am fost puţin bucuroasă şi puţin dezamăgită să citesc această carte, deoarece am aflat o grămadă de lucruri pe care nu le ştiam despre familia Obama, despre America din zilele noastre, despre foşti şi actuali preşedinţi, dar nu prea am simţit mai nimic, niciun sentiment nu mi-a inspirat cartea asta. Nu a fost nimic dramatic, nu am plâns, nu am zmbit, nici măcar nu mi-a venit să îmi imaginez vreo scenă sau vreo persoană despre care nu auzisem. Cu alte cuvinte, în urma citirii acestei cărţi am rămas cu informaţii, nu cu sentimente.
„Povestea mea” este descrierea vieţii lui Michelle Obama, de când era mică până la sfârşitul celui de-al doilea mandat al soţului ei ca preşedinte al Americii (aici trebuie să recunosc că nici măcar nu ştiam că Obama a fost reales ca preşedinte, deoarece pe mine politica nu mă interesează mai deloc) şi momentul în care au trebuit să părăsească Casa Albă, pentru a reveni la viaţa lor obişnuită. Viaţa lui Michelle nu a fost deloc uşoară, dar mereu a încercat să se afime, să îşi dovedească adevăratul potenţial şi să reuşească să devină bună în tot ceea ce făcea. Provenind dintr-o familie săracă, ea a reuşit să îşi depăşească condiţia şi să ajungă studentă la una dintre universităţile de elită din America, iar mai apoi să îşi găsească un job unde să fie apreciată. Iar acolo l-a cunoscut pe Obama, de care s-a îndrăgostit. După căsătorie viaţa ei nu a devenit cu nimic mai simplă, deşi acum avea anumite posibilităţi financiare, dar nu îşi avea soţul acasă, acesta fiind plecat tot timpul pentru a lucra într-un alt oraş. El şi-a dorit mereu să ajungă politician, iar mai apoi şi-a dorit să devină preşedinte, dar această dorinţă îl ţinea departe de familie şi lui Michelle i-a fost şi mai greu atunci când a născut să se ocupe singură şi de casă şi de copii, fără vreun ajutor din partea soţului. Dar iubirea lor a fost mai puternică decât orice, chiar şi decât distanţa şi astfel a supravieţuit tuturor obstacolelor. Michelle l-a susţinut şi l-a ajutat pe soţul ei pe parcursul campaniei electorale şi, după ce acesta a fost ales, s-au mutat cu toţii la Casa Albă, unde au încercat să ducă o viaţă cât mai normală, atât cât era posibil. Cartea a fost destul de interesantă, plină de detalii pe care nu aş fi avut cum să le aflu dacă nu aş fi citit-o şi acum am o grămadă de informaţii noi. Dar totuşi nu pot să zic că mi-a plăcut pentru că pentru a putea spune asta o carte trebuie nu doar să mă informeze, ci să îmi şi transmită ceva. Vreau să simt ceva când citesc o carte, iar cartea asta nu prea a trezit mare lucru în mine. Probabil că dacă ar fi fost plină de sentimentalisme sau dacă ar fi fost prea personală nu ar fi putut fi publicată, dar parcă nici aşa nu a fost prea bună. Oricum consider cititul acestei cărţi o experienţă interesantă, pentru că am aflat lucruri neştiute de mine până acum.
Recomand cartea asta iubitorilor de biografii, deoarece este o poveste interesantă despre o familie obişnuită, dar care îşi depăşeşte condiţia, celor care vor să citească o carte plăcută şi celor care nu se sperie de numărul mare de pagini şi vor să afle chestii pe care nu le ştiau despre experienţa de a deveni Prima Doamnă şi toate implicaţiile care vin împreună cu acest titlu.