Mă uitam săptămâna trecută prin bibliotecă şi mă gândeam ce carte să citesc mai departe şi cum am văzut titlul şi coperta cărţii acesteia am ştiut că asta o să citesc. Îmi este dor de mare, de plajă şi de toate personajele din Vamă. Îmi era dor de o lectură plăcută, de ceva care să îmi înveselească zilele, aşa că am ales acest volum de eseuri scurte scrise de Dan Niţă. Anul trecut l-am găsit pe autor la colţ, în Vamă, stătea acolo cu cărţile lui şi aştepta cititori dornici de puţină distracţie literară. Am stat de vorbă puţin, am răs, am glumit, am povestit şi am făcut şi o poză împreună. Am luat cărţile lui şi de atunci am promis că după ce le voi termina de citit (speram eu pe atunci că le voi termina în aceeaşi vară pe parcursul sejurului meu dintr-o staţiune alăturată) le voi dărui, ca şi alţii să se bucure de cărţile aceste. Ei bine, nu le-am terminat atunci, am ajuns cu ele acasă şi de atunci tot amân să le citesc că poate vine mai repede vara, le iau cu mine la mare, le citesc pe plajă şi apoi i le înapoiez autorului ca să le dăruiască el mai departe. Însă zilele astea, având în vedere situaţia nouă şi neaşteptată cu care ne confruntăm, am simţit un dor nebun de vară şi am ales această carte ca să îmi amintească de anotimpul meu preferat, de zilele însorite şi de orele petrecute pe plajă. Aşa că am luat din raft cartea aceasta şi m-am apucat să o citesc. Am iubit acest al doilea volum de eseuri scurte la fel de mult cum l-am iubit şi pe primul şi chiar o să îmi ţin promisiunea făcută mie şi voi dărui aceste cărţi cuiva care doreşte să le citească.
„Nopţi de Vamă – Vol.2” este alcătuită din 37 de eseuri scurte cu personaje inspirate din Vamă. Autorul îşi petrece ziua pe plaja din Vama Veche, urmărind oamenii care stau la plajă sau pe la terase şi ţese personaje şi întâmplări bazate pe ceea ce vede şi ce aude. Acţiunea cărţii (adică a povestioarelor) se petrece în Vamă şi fiecare eseu este diferit de celelalte, astfel încât, citind această carte, cititorii vor trece prin toate stările posibile. Am râs în hohote citind povestea „Vecinul” şi cred că mult timp de acum încolo nu o să îmi iasă din minte această poveste, atât de amuzantă şi grozavă mi s-a părut. Dar am fost şi foarte înduioşată de povestea „Îmi pare rău”, care este un fel de elogiu adus femeii şi corpului acesteia. Aşa că poveştile din această carte sunt foarte diferite, fiecare aduce ceva nou, fiecare personaj este diferit, fiecare exprimă sentimente diferite şi cel mai interesant pentru mine ca cititor este că fiecare dintre ele este unică în felul ei. Am citit cartea aceasta foarte repede şi totuşi am savurat fiecare pagină a ei. Dacă mă întreabă cineva dacă este ceva ce nu mi-a plăcut, răspunsul este: nu. Am simţit briza mării noaptea, atunci când am citit povestea „Creţu”, al cărui final m-a înduioşat până la lacrimi şi toate celelalte poveşti au fost exact ce îmi trebuia în perioada aceasta. Acum că am terminat cartea aceasta, parcă mi-e mai puţin dor de mare, de briză, de agitaţia de pe faleze şi de Vamă, dar în cazul în care mă apucă melancolia zilele viitoare, mai am prin bibliotecă şi volumul trei, iar apoi şi romanul scris de Dan Niţă să îmi ţină companie până o să mă pot bucura cu adevărat de tot ce înseamnă vara. Iar după ce termin de citit şi cel de-al treilea volum o să organizez un concurs, care va avea ca premiu aceste trei cărţi absolut grozave. Dar până atunci o să revin în curând cu un nou articol despre încă o carte pe care am citit-o cu drag zilele trecute.
Recomand cartea asta tuturor celor care iubesc marea şi Vama Veche cu tot ce reprezintă şi oferă ea, celor care caută să găsească între coperţile unei cărţi mai multe poveşti care se îmbină perfect ca într-un buchet de flori şi celor care abia aşteaptă vara şi, ca şi mine, caută un mod de a o simţi mai aproape.