Anul trecut la Târgul Internaţional de Carte Gaudeamus am tot umblat de la stand la stand ca să văd care edituri au conceptul de „Blind date with a book”, chestie pe care am descoperit-o acum ceva ani la Diverta şi care mi-a plăcut foarte tare, deoarece nu cumpăram cartea pentru autorul sau pentru titlul sau pentru coperta ei, ci pentru ceea ce conţinea. Ador să despachetez o carte primită în dar, să nu ştiu ce este, clipa dinainte şi anticiparea mi se par magice. Dar o să fac aici o scurtă paranteză şi vă spun că cei de la Diverta au reuşit să strice acest concept pe care tot ei l-au adus, scriind pe eticheta de pe spatele cărţii împachetate titlul şi numele autorului cărţii care este ascunsă acolo. Cumva m-a distrat acest lucru pentru că luam cărţi la nimereală şi după citat sau descriere încercam să ghicesc ce carte este, iar apoi mă uitam pe spatele cărţii şi verificam dacă am ghicit sau nu, dar apoi m-am plictisit să fac asta şi am suferit din lipsa surprizei pe care trebuia să o am. Acum unii pot zice că pur şi simplu să nu mă uit pe spate, dar şi aici este o problemă. Eticheta respectivă este cea cu preţul cărţii, aşa că involuntar tot te uiţi. Dar să revenim. Şi cum mă plimbam eu pe la edituri, am descoperit la editura Arthur o masă întreagă plină de astfel de cărţi, împachetate într-o superbă hârtie de cadouri cu tematică de Crăciun. Şi dintre toate cele cărţi am ales-o pe aceasta, pentru că îmi plăcea descrierea: „O poveste despre bucuriile mici în doi… Un remediu pentru acele zile când totul iese pe dos.” Am murit de curiozitate ce carte se ascunde în spatele acestei descrieri, aşa că am luat-o acasă. „Mici momente de iubire” este ca un pansament pentru suflet, o carte care mi-a făcut ziua mai frumoasă şi m-a făcut să râd, deci nu pot să am decât cuvinte de laudă pentru ea.
„Mici momente de iubire” este o carte de benzi desenate, care îi au ca personaje principale pe autoare şi pe soţul ei John. Întâi benzile lor desenate au apărut pe internet, unde au făcut furori (citiţi cartea aceasta şi veţi înţelege de ce), pentru că oamenii au simţit că sunt pe aceeaşi lungime de undă cu cele ce încercau să fie transmise prin aceste benzi desenate şi autoarea a primit o grămadă de mesaje şi comentarii, aşa a luat naştere această carte, din dorinţa ca ele să ajungă la cât mai mulţi oameni în orice formă. Şi cred că nu exagerez când spun că nu cred că există om în lumea asta care să nu se regăsească în paginile acestei cărţi. Iar cartea aceasta a apărut datorită ideilor şi poznelor zilnice ale celor doi protagonişti. Ilustraţiile acestei cărţi sunt foarte simpatice şi am adorat fiecare clipă petrecută în compania acestei cărţi. Am râs la aproape toate paginile, mi s-au părut foarte nimerite anumite replici şi chiar mi-a plăcut. Este lectura perfectă de savurat acasă (nu de alta, dar, dacă te apuci să citeşti aşa ceva în autobuz şi o să începi să râzi, se va uita lumea ciudat la tine), poate fi citită într-o singură zi, însă merită să îi acordăm tot timpul din lume, pentru că ne şi învaţă câte ceva despre viaţa de cuplu, gesturile şi chestiile caraghioase, stranii şi nu de puţine ori jenante pe care le facem, dar care fac ca relaţia să fie mai vie, mai interesantă, sunt parte din noi, deşi mulţi încearcă să îşi reprime această latură, ca să nu se facă de râs. Oricum ar fi, toţi ne-am prostit la un moment dat, am devenit din nou copii, prin gesturi şi replici, însă cartea asta este caraghioasă rău de tot. Nu mă aşteptam să îmi placă atât de tare, dar m-a surprins plăcut şi cu siguranţă că nu o să uit de ea prea curând.
Recomand cartea aceasta îndrăgostiţilor, ca să vadă şi ei cum îi văd cei din jur, celor care consideră ce e ok să mai renunţi la seriozitate şi să nu uiţi să te distrezi într-o relaţie, dar şi celor care citesc benzi desenate, pentru că este simpatică şi de actualitate şi nu o veţi lăsa din mână până la final.
Pingback: Adio 2020! – Ce citeşte miss-shady