Cele mai frumoase cărţi sunt acelea pe care le citim şi ne inspiră ceva, ne fac să simţim, să trăim alături de personaje cu sufletul la gură şi a căror continuare de abia aşteptăm să o citim, deşi în majoritatea timpului nu citim serii. Eu personal nu sunt un mare fan al seriilor din două motive: primul este că pe o serie care are multe volume deja apărute, o privesc, însă nu îmi prea vine să mă apuc de ea, când văd câte volume sunt, iar al doilea este că atunci când o serie nu are toate volumele, adică atunci când ştiu că vor apărea şi alte volume, dar peste ceva timp, cred că o să uit totul, de la acţiune la personaje, până apar următoarele. Seria „Am murit din fericire” este completă şi am toate volumele, însă nu am găsit până acum un moment liber pentru ea până luna trecută (mda, cam aşa de în urmă sunt cu scrisul), când am avut o provocare în care s-a încadrat (şi mă chinui de vreun an jumătate să o citesc). Dar am observat ceva, atunci când am citit seria „Păcatele fiului” tot de Theo Anghel. Cumva personajele lui Theo rămân în memorie. Nu cred că îl voi uita vreodată pe demonul Beleth (cred că pot să spun că este cel mai sexy personaj din toate cărţile pe care le-am citit până acum). Iar acest prim volum al seriei „Am murit din fericire” (Doamne cum sună asta! Nu mă pot opri din repetarea numelui seriei) m-a lăsat să îmi doresc să citesc mai repede şi următoarele volume, chestie pe care am de gând să o pun în practică imediat ce termin cu provocarea lunii noiembrie.
Cartea „Întoarcerea” are ca personaj principal pe Oriana, o fată de nouăsprezece ani, care a suferit un teribil accident fix în ziua nunţii şi a murit. Aşa că a ajuns la triajul din Rai, unde nu a fost trimisă nici în Iad, nici primită în Rai, ci a primit misiunea de recuperator de suflete. Şi aici nu pot să nu mă opresc puţin şi să nu vă povestesc că, de îndată ce a ajuns în faţa lui Amadeus şi a aflat ce este, şi anume un recuperator de suflete, singura ei plângere era că nu au aşteptat să o ia în ceruri până după nuntă, deoarece cheltuise o avere pe rochia de mireasă. Dar să revenim. Misiunea ei era să se întoarcă pe pământ, împreună cu un înger, Ama, şi un diavol, Abel, în Chaos, la o viaţă nouă, însă trebuia să rămână moartă pentru cunoscuţii ei. Viaţa plină de comfort pe care a cunoscut-o până atunci a dispărut, iar Oriana a fost nevoită să se obişnuiască cu un nou stil de viaţă, unul în care trebuie să lupte ca să salveze sufletele care aveau nevoie să fie salvate şi, în acelaşi timp, să supravieţuiască. Astfel că, între încercările de a salva vieţi, Oriana îşi găseşte un loc de muncă, ajută oamenii la nevoie şi îşi fac prieteni noi. Însă există mereu pericolul la pândă, iar ea, deşi încă nu este pregătită să facă faţă provocărilor, reuşeşte să rezolve misiune după misiune. Finalul cărţii este dintre cele mai interesante, deoarece, după părerea mea, nu se termină ambiguu. Când am terminat de citit cartea asta am avut sentimenul că ar mai fi ceva de zis, gen: „Îmi lipsesc mie pagini sau chiar aşa se termină?”, iar aici mi-am imaginat eu o mie de continuări, iar, pe de altă parte, mi-am dat seama că acest final mă făcea să mă duc repede înapoi la biblioteca mea şi să iau şi volumul doi ca să văd ce se petrece mai departe. Însă se pare că am şi eu doi îngeri, unul care îmi zicea că ar fi mai bine să termin întâi cu provocarea lunii şi apoi să continui această serie, iar cel de-al doilea, drăcuşorul, care îmi spunea să dau naibii tot şi să termin seria asta mai repede. Ei bine, am fost cuminte şi am ales prima variantă, însă nu fără regrete. Am îndrăgit felul în care este scrisă cartea aceasta. Oriana m-a cucerit de la prima pagină şi sincer am adorat-o şi am trăit alături de ea toate lucrurile bune şi rele care i s-au întâmplat. Pe de altă parte, acţiunea este pe gustul meu, pentru că este alertă. Chiar de la început se petrece ceva (deja din primul capitol aflăm toată viaţa Orianei şi felul în care a murit), iar asta îmi place foarte tare la o carte. Sper să revin cât mai repede la seria aceasta, pentru că o ador.
Recomand cartea aceasta celor care vor să citească o carte uimitoare, despre o a doua şansă la viaţă, celor care adoră o poveste care are toate ingredientele care să ne facă să nu vrem să o mai lăsăm din mână, pentru că după părerea mea, cartea aceasta este atât de bine scrisă, încât aş fi vrut să o citesc, până la ultima pagină, în aceeaşi zi, dar şi celor care apreciază seriile de cărţi, pentru că veţi vrea cu siguranţă, la fel ca şi mine, să aflaţi ce se întâmplă mai departe în Chaos.