Când am citit provocările de luna trecută şi am văzut că trebuia să citesc o carte scrisă de doi autori, am aruncat o privire prin bibliotecă şi, spre surprinderea mea, am găsit pe acolo doar cărţi scrise de către un singur autor. Dar, apoi, în timp ce mă uitam la un videoclip pe youtube, am văzut o reclamă la cartea această şi mi-am zis că ea va fi soluţia pentru problema mea. De Andrei Ciobanu am auzit pentru prima dată atunci când am aflat de o altă carte scrisă de el, „Suge-o, Ramona!”, pe care am citit-o mai demult şi despre care am şi scris la momentul potrivit. Mi s-a părut amuzantă şi mi-a plăcut felul în care era scrisă, aşa că am dat o şansă şi celei de-a doua carte scrisă de autor, „Suge-o, Andrei!”, care a fost o dezamăgire totală pentru mine şi o diferenţă ca de la cer la pământ între cele două. Astfel, având în vedere provocarea şi faptul că mi se pare o persoană amuzantă Andrei Ciobanu, am zis să îi dau o şansă acestei cărţi, care a apărut relativ de curând. Rezultatul a fost că am râs cât am citit cartea asta cum nu am mai râs de mult, mi-a plăcut, m-a distrat, a fost o carte perfectă care m-a făcut să uit pentru câteva ore în fiecare zi de tot ce este rău în lume şi de tot ce mă nemulţumea. M-am distrat pe cinste citind această carte şi m-a făcut să îmi amintesc de vremea când Huidu şi Găinuşă de la emisiunea „Cronica Cârcotaşilor” au scris cărţi super amuzante. Acum aştept cu interes şi alte cărţi scrise de acest autor, ca să mai am parte din când în când de câte o doză bună de râs.
La cinci ani de când Dumnezeu s-a hotărât să renoveze Raiul după cele mai noi standarde şi cerinţe, acesta constată că şedinţele cu arhanghelii şi apostolii şi ceilalţi sfinţi îl plictisesc şi nu reuşesc decât să îl enerveze veşnicele lor certuri şi discuţii în contradictoriu. Aşa că se hotărăşte să coboare pe pământ, într-o scurtă vacanţă, ca să mai uite de toate. Sfântul Andrei îi recomandă ca destinaţie de vacanţă România, locul unde oamenii sunt renumiţi pentru bunătatea şi credinţa lor. Auzind această recomandare, Dumnezeu se bucură că există astfel de locuri pe pământ şi pleacă în vacanţă, sosind în Mamaia. În paralel, urmărim plimbările lui Satana prin Iad. Acesta este total dezamăgit de ce a ajuns Iadul, deoarece toţi oamenii de acolo, în loc să fie răi şi să îşi merite locul, au început să se îmbuneze şi această schimbare l-a întristat foarte tare pe şeful Iadului. Dorind să găsească un loc plin de răutate şi corupţie, el hotărăşte să plece în vacanţă în România şi alege cea mai desfrânată locaţie, acolo unde petrecerile, banii şi distracţia sunt renumite şi anume Mamaia. Ajuns în Mamaia, Dumnezeu constată că oamenii nu sunt atât de buni şi drepţi cum spera el, aşa că încearcă întâi să îşi găsească cazare. Pentru că nu era dispus să dea foarte mulţi bani pe cazare, ajunge să împartă camera de hotel cu Satana. Ajungând amândoi în acelaşi loc pe pământ, cei doi hotărăsc să meargă împreună ca să afle ce fel de oameni sunt, de fapt, românii. După o noapte într-un club, în care Satana o agaţă pe iubita unui băiat cu bani, pe nume Răducu, ajung să fugă cu trenul (mă rog, să fugă este un termen relativ când e vorba de mersul trenurilor pe la noi, dar na, aşa este expresia) până la munte. Dumnezeu ajunge să fie răpit de oamenii lui Răducu, iar Satana se vede obligat să îl salveze cu ajutorul Martorilor lui Iehova. Ceea ce trebuia să fie o vacanţă liniştită, s-a dovedit a fi o aventură plină de neprevăzut, împuşcaturi, urmăriri şi răsturnări de situaţie mai ceva ca în filme. M-a amuzat teribil această carte, care m-a făcut să râd cu lacrimi şi care m-a ţinut şi în suspans, aşteptând deznodământul. Finalul a fost de-a dreptul neaşteptat, dar şi amuzant. O să reţin această carte prin bibliotecă, deoarece dacă vreodată voi fi tristă, cu siguranţă o voi citi. A fost o lectură uşoară, dar foarte drăguţă, pe care nu o voi uita curând.
Recomand cartea aceasta tuturor celor care au simţul umorului (nu de alta, dar s-ar putea ca unii oameni mai religioşi să uite că această carte este un pamflet şi să o ia ca atare, chestie care s-ar putea să îi supere), pentru că vor râde şi se vor amuza cu cartea asta, celor care vor să se destindă cu o carte uşoară, care poate fi citită într-o zi, dar pe care nu o vor uita, dar şi celor care au mai citit cărţi scrise de Andrei Ciobanu, pentru că aceasta pare puţin diferită de cele scrise înainte (să fie oare şi contribuţia lui Ionuţ Rusu aici?).