Înainte să vă plictisesc cu celelalte volume din seria „Billionaires”, pe care cu chiu cu vai am terminat-o, am zis să vă vorbesc despre o carte foarte interesantă, pe care am citit-o şi care m-a pus puţin pe gânduri în ceea ce priveşte natura umană. În primul rând, cărţile de la Baroque Books & Arts mereu mă învaţă câte ceva. Prima citită de mine, „Fericirea trăieşte în spaţii mici” m-a făcut să realizez cât de multe chestii inutile strângem prin jurul nostru şi cum spaţiile mici şi aerisite ne-ar face mai fericiţi pentru că ne-ar lua mai puţin timp să le îngrijim şi am avea astfel mai mult timp pentru noi. În al doilea rând, vreau să vă zic că această carte m-a pus puţin pe gânduri, făcându-mă să mă gândesc la partea întunecată din fiecare om, în contextul folosirii invizibilităţii. Întrebarea pe care mi-am pus-o citind această carte este: cum mi-aş folosi invizibilitatea? Aş face chestii pe care nu le-aş fi făcut în mod normal, atunci când sunt vizibilă lumii din jur? Cel mai probabil este că da. Tind să cred că aş profita în anumite situaţii de acest avantaj, însă nu mereu în sensuri foarte etice. Probabil că ideea de invizibilitate nici nu ar fi atât de râvnită dacă nu ne-am dori să facem ceva ce nu ar trebui, ceva ce nu este tocmai ok sau moral, ceva ce ne-am dori, dar sistemul de valori ne face să ne gândim de două ori înainte de a duce la capăt ideea noastră. Iar această carte m-a făcut să mă gândesc la toate aspectele invizibilităţii, aşa cum nu mi-am imaginat niciodată că o să fac, pentru că mulţi zicem că ne-am dori să avem această „super-putere”, însă nu mulţi înţeleg exact ce presupune şi nu se gândesc din primul moment la consecinţele faptelor sale, sub această mantie a invizibilităţii.
„Cum să te faci nevăzut” este o carte interesantă despre diversele forme ale invizibilităţii. Împărţită în 11 capitole, ni se prezintă pe rând modurile în care fiinţele se pot face nevăzute. Pornind de la ideea de profile pe reţelele de socializare, care ne însoţesc prin viaţă, deoarece toată lumea postează pe Facebook, Instagram sau altele, cartea ne arată cât de vizibili suntem noi lumii. Anonimatul s-ar putea câştiga doar atunci când ieşim de pe aceste aplicaţii şi începem să trăim viaţa, păstrând amintirile şi pozele doar pentru noi. Ideea de invizibilitate a fost discutată de oamenii de ştiinţă, însă ce i-ar împiedica pe unii oameni să o folosească în scopuri imorale sau ilegale chiar? Ei bine, un studiu a arătat că oamenii ar folosi această abilitate în scopuri stupide, un exemplu fiind bărbaţii care au răspuns că ar folosi-o ca să intre în toaleta femeilor sau alte locuri de acest gen. În paralel, este analizată aptitudinea animalelor şi a celorlalte fiinţe vii de a se camufla în mediul înconjurător, pentru a supravieţui, devenind astfel invizibile pentru prădători. De la cel mai cunoscut exemplu, acela al cameleonului, cunoscut pentru abilitatea de a-şi schimba culoarea în funcţie de locul unde se ascunde, la acela al peştilor, care iau culorile apei şi ale plantelor subacvatice, pentru a se feri de celelalte vietăţi care ar dori să le mănânce, invizibilitatea este foarte des întâlnită la animale. Un alt aspect prezentat în cartea asta este felul în care autorii preferă să îşi păstreze anonimatul, preferând să îşi creeze nume fictive. Fiecare ar trebui să îşi poată păstra viaţa privată, anonimatul, deoarece nu o faţă face ca o operă de artă să fie una de succes. Mi s-a părut interesant cât de multe forme ale invizibilităţii au fost prezentate în această carte, unele despre care nu ştiam nimic, iar altele despre care ştiam foarte puţine lucruri. Ca de obicei, am învăţat multe din cartea aceasta, la fel cum am păţit şi cu cealaltă, pe care am menţionat-o mai sus, dar cel mai interesant mi s-a părut felul în care astfel de cărţi mă fac să mă uit mai ales în interiorul meu, să mă gândesc, oare eu ce aş face, ce preferinţe am şi mai ales ce aş alege. Pentru chestia asta cred că această carte a meritat timpul pe care i l-am acordat şi cu siguranţă voi mai citi în viitor şi alte cărţi de acest gen.
Recomand cartea aceasta celor care se consideră corecţi, pentru că îşi vor pune cu siguranţă întrebări în ceea ce priveşte corectitudinea lor, după ce o vor citi, celor care vor să citească o carte profundă, care ne poate învăţa multe despre noi înşine şi despre natura umană în general, cât şi celor care sunt curioşi câte mantii poate îmbrăca invizibilitatea.