Când am văzut titlul acestei cărţi m-am întrebat: „Cum Dumnezeu reuşeşte Anne K.Joy să găsească aşa nume pentru cărţile ei?” Şi asta în sensul bun, pentru că sună bine ideea de a avea un soţ pentru vreo trei săptămâni (care în plus să şi gătească, să facă curat şi cumpărăturile) şi apoi totul să revină la normal. Eh, nu vă miraţi, pentru că nu se întâmplă chiar aşa în cartea asta, ci mult mai multe, dar totuşi, sunt plăcut surprinsă de această idee. După ce am terminat într-o singură zi patru din cele cinci volume noi din seria „Magia Crăciunului” pot să vă spun că nici una dintre ele nu este o carte pe care să regret că am citit-o. Şi să vă mai spui o chestie ciudată: într-un fel, pentru mine a devenit tradiţie să citesc cărţile de Crăciun scrise de Anne K.Joy, însă în timpul anului nu m-am gândit să citesc şi celelalte cărţi scrise de ea, care nu au legătură cu sărbătorile de iarnă. Dar începând cu anul următor am de gând să remediez acest lucru, aşa că în februarie o să citesc cărţile romantice scrise de această autoare, că tot o să fie mare nebunie cu ziua îndrăgostiţilor. Dar să revenim la „Un mariaj de Crăciun”, care mi-a plăcut datorită poveştii interesante şi situaţiei neobişnuite în care se aflau personajele, dar şi datorită acţiunii, ba chiar şi personajelor secundare, mai bune sau mai rele. Nu o să pretind că este cea mai bună carte din serie (pentru că, după cum am mai zis, cea mai mişto mi s-a părut „Iubeşte-mă sub fulgi de nea!”), dar nici aceasta nu este de ratat.
La începutul cărţii „Un mariaj de Crăciun” facem cunoştinţă cu Otilia, o tipă independentă, care în timpul unei cine romantice pregătite la ea acasă de către iubitul ei este cerută în cărătorie. Însă ea nu crede în dragoste, romantism şi cu atât mai puţin ar accepta să se căsătoarească cu cineva, nici măcar cu bărbatul cu care a ieşit timp de doi ani, Gabriel Pascal, şeful ei. Dar ce nu ştie Gabriel şi nimeni, de altfel, este că Otilia oricum nu se poate căsători pentru că este încă căsătorită cu Robert Kovalev, iubitul ei din copilărie, care a luat-o de nevastă pentru că îi muriseră părinţii ei şi risca să rămână pe străzi şi care mai apoi a plecat în lume lăsând-o singură şi cu inima frântă, pentru că ea chiar îi iubea. Aşa că ea l-a refuzat pe Gabriel, în primul rând pentru că ei i se pare orice bărbat o responsabilitate pe care nu este dispusă să şi-o asume. Şi aşa s-a terminat orice avea ea cu Gabriel. Însă într-o seară, pe când se întorcea de la servici, s-a trezit în faţa casei cu nimeni altul decât soţul ei, Robert Kovalev. Acesta s-a întors acasă în România pentru că i s-a făcut dor de casa bunicii sale (care era fix cea în care locuia Otilia) şi, părerea mea personală, este că s-a întors şi pentru Otilia şi a decis să rămână aici până la sfârşitul lunii decembrie. Însă ceea ce nu se aştepta să găsească era pe Otilia singură. Cei doi au decis să trăiască în luna aceea ca şi cum ar fi fost căsătoriţi, dar Otilia se teme că revenirea la singurătatea cu care era obişnuită va fi foarte greu după o lună cu bărbatul pe care încă îl iubeşte. Părţile bune ale întoarcerii lui Kovalev sunt: faptul că îi gătea, îi făcea cumpărăturile, avea grijă de motanul ei şi o ducea şi o aducea de la muncă (care bărbat mai face aşa ceva?). Partea proastă: a venit după el o fostă iubită şi la sfârşitul lui decembrie se întorcea de unde a venit. Cert este că mi-a plăcut mult şi această carte, pe care am citit-o cu sufletul la gură, deşi intuiam cumva cum o să se termine. Problema este la aceste cărţi al cărui final îl intuiesc este că rămân puţin dezamăgită că nu s-a terminat altfel, parcă mi-a furat cineva o surpriză, ceva. Poate sunt eu ciudată, dar cam aşa mă simt. Deci tot ce pot să zic despre cartea asta este că este o carte drăguţă, lectura perfectă în acest sezon şi am savurat-o până la ultima pagină.
Recomand cartea asta celor care vor să simtă magia sărbătorilor de iarnă, pentru că acţiunea se petrece în preajma Crăciunului, celor care vor să citească o frumoasă poveste de dragoste, pentru că povestea protagoniştilor este foarte frumoasă, dar şi celor care au mai citit şi alte cărţi scrise de Anne K.Joy şi le-a plăcut stilul în care scrie.
Pingback: Ce am citit în 2019 – Ce citeşte miss-shady