Există autori pe care îi ador şi ale căror cărţi ştiu sigur că le voi adora, ba mai mult nu mi s-a întâmplat niciodată să îndrăgesc un autor şi acesta să mă dezamăgească. Un exemplu de un astfel de autor este Guillaume Musso, de care am citit câteva cărţi şi pe care l-am păstrat în bibliotecă cu drag pentru momentele în care am nevoie de o pauză de la descoperirea cărţilor şi autorilor noi şi vreau să merg la sigur. Nu am o explicaţie logică, în ceea ce priveşte motivul pentru care am păstrat în bibliotecă cartea aceasta atât de mult timp, încât de abia în vară am ajunsă să o citesc, dar mă bucur că i-a venit şi ei rândul. Trebuie să vă spun că nu mi-am imaginat vreodată că voi afirma că îmi plac cărţile cu detectivi, însă după ce am citit Stieg Larsson, Stefan Ahnhem, Paula Hawkins, Jo Nesbo, cred că pot declara că sunt un fan al acestora şi al romanelor scrise de ei. Şi deşi nu aş zice niciodată că îmi plac thrillerele, se pare totuşi că acestea poartă un loc special în inima mea. Aşa că am lăsat deoparte toate cărţile romantice, toate călătoriile în şări străine după poveşti de dragoste şi am ajunsă să citesc încă un thriller de Musso, iar părerea mea după ce am terminat această carte este că nu aş fi putut face o alegere mai bună în vara care tocmai a trecut.
De această dată, facem cunoştiinţă cu Madeline, o tânără poliţistă britanică, care se refugiază la Paris pentru a se odihni. Ea închiriază o casă superbă care a aparţinut unui pictor celebru, Sean Lorenz. Însă, în acelaşi timp, scriitorul Gaspard Coutances. Gaspard este un scriitor francez, care locuia în America, dar care fuge cât de des putea din Statele Unite, pentru a îşi regăsi inspiraţia în Franţa. Madeline şi Gaspard, deşi iniţial se resping şi încearcă să rămână doar unul dintre ei în locuinţa lui Sean Lorenz, descoperă un mister şi se lasă purtaţi de acesta. Fiul lui Sean Lorenz a fost răpit, împreună cu soţia acestuia, iar mai apoi a fost ucis în faţa mamei sale, care a scăpat cu viaţă după ce poliţia a găsit-o în locul unde o ţineau răpitorii. Pictorul nu a rezistat pierderii fiului şi a murit la scurt timp după acesta, lăsând în urmă trei tablouri pe care nimeni nu le-a găsit după moartea acestuia. Fascinaţi de misterul care îl reprezintă viaţa lui pictorului, moartea fiului şi dispariţia tablourilor, Madeline şi Gaspard încearcă să dezlege aceste enigme. În primul rând, ei nu înţeleg de ce Lorenz credea că fiul său nu a murit, teorie pe care a avut grijă să i-o spună fostei soţii, dar şi prietenului său cel mai bun. Plecând de la această ipoteză, cei doi protagonişti pleacă în căutarea fiului pictorului. Însă ce nu îşi imaginează cei doi este că această anchetă le va schimba vieţile pentru totdeauna. Finalul este extraordinar, m-a ţinut cu sufletul la gură până la ultima pagină, ba chiar nici nu mi-am putut imagina până la ultimele pagini că se poate termina astfel această poveste. Persoanjele îşi înfruntă demonii trecutului şi această aventură îi transformă. Ca cititor am o mulţime de semne de întrebare, de exemplu nu putem şti dacă este o coincidenţă faptul că Madeline, fiind o fostă poliţistă, a ajuns din întâmplare sau nu să închirieze casa lui Lorenz, la fel cum nu mi-am putut da seama cât din ceea ce se petrece la început este doar o coincidenţă. Mi-a plăcut la nebunie această poveste şi de abia aştept să revin la cărţile lui Musso.
Recomand cartea aceasta celor care adoră să citească un thriller bun, deoarece povestea aceasta te ţine în suspans, se schimbă datele problemei şi mereu găseşti în ea un mister bun pe care de abia aştepţi să vezi cum se va rezolva, dar şi celor care adoră cărţile cu un final neaşteptat, deoarece, cu siguranţă, nici măcar nu veţi bănui cum se va termina această aventură.