Una din provocările pe luna martie era să citesc o carte care a fost bestseller în 2019, aşa că am dat repede un search pe google ca să văd dacă vreun bestseller şi-a făcut loc pe la mine prin bibliotecă. Şi mare mi-a fost uimirea că din teancul enorm de cărţi pe care mi l-am luat de la Gaudeamus, niciuna nu era bestseller. Ei bine, aşa am ajuns pe o librărie online de unde mi-am luat cartea aceasta. Şi deşi mulţi oameni au avut numai lucruri bune de zis despre ea şi a mai fost şi bestseller anul trecut, pe mine sincer nu m-a impresionat în niciun fel, ba mai mult am tras de mine ca să o termin repede, pentru că îmi pot imagina moduri mai plăcute de a îmi petrece timpul, altfel decât în compania unei cărţi care nu îmi transmite nimic. Şi chiar aşa a fost în cazul acestei cărţi, care m-a plictisit groaznic. Dar probabil este doar punctul meu de vedere, pentru că altfel nu îmi explic cum de s-au vândut peste 500.000 de exemplare în doar trei luni de la lansare şi continuând să ocupe locul 1 în topurile de vânzări într-o grămadă de ţări. Aşa că nu pot să spun decât că fiecare citeşte diferit, are o percepţie diferită asupra a ceea ce citeşte şi mai ales nu ne plac la toţi aceleaşi cărţi (asta ar fi teribil de plictisitor), deci, cu siguranţă, mulţi apreciază această carte.
„Serotonină” este povestea lui Florent-Claude, un bărbat de 46 de ani care îşi spune povestea vieţii lui, începând cu ideea că nu îi place numele lui. Apoi ne povesteşte despre viaţa lui în prezent, despre relaţia lui, total nesatisfăcătoare cu o tânără japoneză, pe care intenţionează să o părăsească. Acesta este un roman al rătăcirilor lui Florent atât pe drumurile Franţei, cât şi prin amintiri, povestindu-ne viaţa lui, iubirile lui şi tot ce a făcut în viaţă. Căzând pradă unei depresii urâte, Florent apelează la un doctor care să îi prescrie nişte pastile antidepresive, care au nişte efecte secundare total nedorite de el, cum ar fi greţuri, dispariţia libidoului şi impotenţa. El îşi creează o nouă viaţă, pleacă din locuinţa sa, îşi dă demisia de la jobul său bine plătit şi se mută la un hotel, încercând să o ia de la capăt. Dar este cuprins de nostalgie şi ne povesteşte între timp despre iubirile lui pierdute, despre viaţa lui, despre tot ce a avut şi a pierdut. Finalul cărţii este interesant, am citit ultimele două pagini şi am simţit cumva că dacă aş fi citit doar începutul şi finalul aş fi avut o cu totul altă părere despre această carte. Cumva povestea acestui personaj-narator m-a întristat, pentru că tot ce povesteşte el acolo are un final trist, atâtea iubiri ratate, atâtea prietenii pierdute, atâtea şanse risipite, încât nu e de mirare că se gândea destul de des la moarte. Atunci când ajungi să vezi totul numai părţile rele ale vieţii, cam într-acolo te îndrepţi. Personajul este uimitor în sine că a rezistat atâta timp în viaţă, fiind atât de trist. Deşi cartea este interesantă, nu a putut decât să mă întristeze povestea acestui personaj, motiv pentru care nu mi-a plăcut deloc, din ea reieşind numai nostalgie, mânie, frustrare, resemnare.
Recomand cartea aceasta celor care sunt suficient de pozitivi încât să nu se lase deprimaţi de povestea ei, celor care vor să citească o carte cu un final bun, dar trist şi celor care sunt curioşi cum de o carte atât de bine vândută în atâtea ţări poate fi atât de tristă.