Chiar când ziceam că nu se mai poate să mă surprindă următoarele cărţi din seria „Şcoala pentru Bine şi Rău”, am ajuns să citesc acest cel de-al doilea volum şi am fost uimită să văd că, totuşi mai sunt suficiente mistere de rezolvat. De obicei, mă plictisesc destul de repede de serii, dar cel mai tare m-au speriat întotdeauna seriile care aveau mai mult de trei volume, pentru că dacă apucă să mă plictisească, deja devine o dovadă de încăpăţânare din partea mea, dar, chiar şi aşa nu mă las până la ultima pagină a ultimului volum. De fapt, acum că le-am citit pe toate (şi fără să vă dau spoilere) pot să vă spun că acest al doilea volum, după ce l-am terminat, m-a făcut să îmi amintesc de seria „Harry Potter”, pentru că Şcoala pentru Bine şi Rău apare, în diferite forme în volumele astea. Probabil că sunt eu nostalgică atunci când mă gândesc la „Harry Potter”, dar chiar îmi era dor de ceva asemănător, tot o carte plină de magie, de neprevăzut şi de răufăcători care stau la pândă ca să câştige teren. Până una alta, vreau doar să vă spun că, deşi nu aveam mari aşteptări de la al doilea volum, „O lume fără prinţi” a fost la fel de neaşteptat şi grozav ca şi cartea anterioară.
La începutul cărţii, le reîntâlnim pe Sophie şi pe Agatha, în orăşelul lor natal, Gavaldon, Sophie dorind să pună în scenă o piesă care să reprezinte aventurile lor de la Şcoala pentru Bine şi Rău şi victoria lor asupra Directorului malefic al şcolii. Însă finalul fericit pe care şi l-au dorit cele două fete pare departe, deoarece Agatha încă se gândeşte la Teodros, iar Sophie are şi ea o dorinţă ascunsă adânc în suflet şi, într-o carte magică ca aceasta, personajele ar trebui să aibă mai mare grijă cu ceea ce îşi doresc, deoarece, uneori, dorinţele prin viaţă. Astfel, simţind lipsa finalului fericit şi dorinţele fetelor, ceva se petrece şi oraşul este atacat de forţe invizibile, este asediat cu săgeţi, ard case şi apar mesaje în care o cer pe Sophie înapoi în pădure. Locuitorii satului decid să o sacrifice pe aceasta, dar Agatha veghează asupra ei, aşa că ajung, încă o dată, pe tărâmul Şcolii, însă, de data aceasta, Şcoala nu se mai numeşte Şcoala pentru Bine şi Rău, ci Şcoala pentru Fete şi Şcoala pentru Băieţi, cele două fiind despărţite de magie. Totul s-a schimbat, băieţii şi fetele învaţă în locuri separate, prinţii şi prinţesele urându-se. Ceea ce doresc băieţii este să o omoare pe Sophie, dar nimeni nu va permite ca acest lucru să se petreacă fără o luptă. Aşa ajung elevii celor două şcoli să se pregătească pentru o nouă întrecere pe viaţă şi pe moarte, de data aceasta băieţii luptându-se cu fetele, scopul lor principal fiind să le omoare pe Sophie şi pe Agatha. Dar, tocmai când binele şi dragostea par să câştige această bătălie, apare o răsturnare de situaţie la care chiar nu mă aşteptam, astfel totul se termină în cel mai nebănuit mod, lăsând cititorii într-un suspans de zile mari. Nimic nu ador mai tare decât o carte cu final neaşteptat, dar cartea asta are şi un alt element care îmi place: magia. Aşa că, deşi mă aşteptam la o carte destul de plictisitoare, am descoperit, în schimb, o carte grozav de captivantă, care, deşi am crezut că ştiu cum se va termina, a reuşit să mă surprindă, până la urmă.
Recomand cartea aceasta celor care au citit primul volum şi le-a plăcut sau pur şi simplu vor să îi mai dea o şansă, celor care adoră cărţile pline de magie, suspans şi situaţii neprevăzute, pentru că această carte nu a fost deloc previzibilă şi chiar a reuşit să mă cucerească, dacă nu de la început, cel puţin până la final, dar şi celor care vor să citească o frumoasă poveste despre prietenie, dragoste, familie şi rău.