Marc Levy este autorul meu preferat, unul care scrie atât de bine, încât pe unele dintre cărţile lui nici nu am putut să le termin, din cauza sentimentelor profunde pe care le-a trezit în mine. De aceea este şi acea imagine pe care o asociez blogului meu, unde cărţile sunt cele scrise de Paulo Coelho şi cele de Marc Levy. Pe acesta l-am descoperit acum mult timp, a fost printre puţinii autori care m-au făcut să cred că ceea ce citesc nu este doar literatură, ci o artă. Am început cu „Şi dacă e adevărat…”, după care am văzut filmul şi chiar nu ţin minte să fi plâns la fel de tare la vreun film cum am plâns la acesta. Apoi am continuat cu restul cărţilor, în general în ordinea apariţiei. Însă am şi o poveste drăguţă, cu cartea „Hoţul de umbre”. Eram la Gaudeamus şi urma să am grijă de nişte echipamente în standul Italiei, aşa că întâi am dat o tură prin târg şi am cumpărat cartea asta. M-am aşezat pe un scaun lângă laptop şi cameră (pe care trebuia să le păzesc pe durata transmisiei) şi m-am pus pe citit. La un moment dat, un om vine la mine şi mă întreabă de ce nu am zis nimic că s-a terminat evenimentul de ceva vreme şi camera tot filma aşa, în gol. Eu atunci am ridicat ochii din carte şi l-am întrebat cum de s-a terminat, dar uitându-mă în jur mi-am dat seama că aşa era, evenimentul se terminase cine ştie când, iar eu eram aşa de prinsă cu cititul că nici nu am observat. Au râs în ziua aceea toţi colegii de mine, că eu când citesc poate cineva să mă fure cu scaun cu tot şi eu să nici nu observ, dar adevărul că nu era orice carte, ci una cu adevărat specială. Acum, revenind la cartea noastră, pot spune că a avut acelaşi impact asupra mea. M-a captivat, m-a prins în poveste şi am adorat fiecare pagină.
Când am văzut că Marc Levy a scris o carte de acţiune, un roman atipic faţă de tot ce am citit până atunci, mi-a fost teamă că nu o să mă atragă la fel ca celelalte cărţi scrise de el. Dar, chiar şi aşa, am început să citesc această carte. „S-a întâmplat noaptea” este povestea unor oameni obişnuiţi care duc vieţi paralele. Fiecare are un job, o viaţă, dar acţionează în paralel pentru a face dreptate. Ei sunt eroii din umbră, cei care ştiu că trebuie să se uneasă ca să îi oprească pe oamenii corupţi, din cauza cărora mor oameni nevinovaţi. Acţiunea se petrece în mai multe oraşe de pe glob, în paralel, astfel aflăm ce fac eroii noştri în Londra, Oslo, Madrid, Tel Aviv, Paris şi Istambul. Deşi fiecare are o poveste diferită, fiecare luptă pentru ceva anume, personajele noastre au realizat că doar dacă se unesc se pot lupta cu oamenii care conduc lumea din umbră. Aşa a apărut „Grupul 9”, un grup în care membrii nu se cunosc între ei, decât prin intermediul computerelor, doar după porecle sau din micile secrete pe care şi-au permis să şi le împărtăşească. N-am crezut că astfel de carte o să mă atragă, trebuie să recunosc că am făcut cu greu faţă detaliilor, pe care a trebuit să le memorez, pentru a nu îmi scăpa ceva important, dar mi-a plăcut la nebunie această poveste. Personajele m-au intrigat de la început, pentru că nu înţelegeam ce au în comun, iar acţiunea se muta dintr-o parte a lumii în alta, de la un capitol la altul şi deşi intuiam că ceva se va petrece astfel încât toate astea să aibă sens, nu mi-am imaginat niciodată că se va ajunge la deznodământul de la finalul cărţii. Iar când am aflat că mai există un volum, am sperat să îl citesc cât mai repede, ca să aflu cine va învinge, ce se va întâmpla mai departe. Deci Marc Levy a reuşit încă o dată să mă încânte cu o carte scrisă de el, care mi-a plăcut aproape la fel de mult ca şi celelalte pe care le-am citit.
Recomand cartea aceasta celor care se simt atraşi de poveşti cu conspiraţii şi spioni, celor care vor să citească o poveste care vă va ţine cu sufletul la gură până la ultima pagină, dar şi celor care adoră să călătorească prin toată lumea, pentru că, prin intermediul acestei cărţi, veţi vizita unele dintre cele mai minunate capitale ale lumii.