În ultima vreme am văzut o tendinţă a autorilor de a scrie cărţi ale căror personaje principale să fie cele care în alte cărţi au fost secundare sau chiar episodice. Nu spun că asta este neapărat un lucru rău, deoarece de multe ori am îndrăgit şi alte personaje în afară de cele principale şi am simţit o urmă de regret că nu le-am cunoscut mai bine. Aşa că, după seria „Instrumente Mortale”, mi-am dorit să citesc „Cronicile lui Magnus Bane”, deoarece era un personaj controversat şi misterios şi consideram că merită. Ei bine, după un timp m-am întors la această nouă carte, care îl aduce în lumina reflectoarelor pe Simon Lewis. Nici nu mai ştiu cum de am aflat de această carte, însă imediat ce am făcut-o mi-am dorit să o am şi să o citesc într-un viitor nu foarte îndepărtat. Deşi nu pot să spun că am murit după Vânătorii de Umbre şi conceptele lor, dar mai ales după fiţele lor de salvatori ai lumii, până la urmă am ajuns să îi îndrăgesc şi deşi Clary şi Jace, mi-au plăcut mai mult unele dintre personajele secundare. Şi iată că m-am întors la cărţile Cassandrei Clare pe cât de repede am putut ca să termin o dată cu poveştile cu şi despre Vânătorii de Umbre şi peripeţiile lor. Nu regret că am citit această carte, deşi este imensă şi chiar aş putea spune că s-ar putea să îmi pară puţin de tot rău că mă despart de personajele seriei „Instrumente mortale”, cel puţin de o parte dintre ele.
Prima dată când am văzut această carte m-am gândit: „De ce naiba e nevoie de atâţia oameni să scrie o singură carte, fie aceasta şi de 606 pagini?” Probabil că ar fi făcut o treabă excelentă şi Cassandra Clare singură, însă acum nu mai are nicio importanţă: cartea e scrisă, publicată şi viaţa merge înainte. De data aceasta avem zece capitole despre Simon Lewis. După ce a revenit din ultima aventură, lipsit de memorie, acesta a hotărât să se înscrie la Academia Vânătorilor de Umbre, pentru a deveni şi el un apărător al celor lipsiţi de apărare. Este interesant cu Simon a devenit vampir, apoi om, iar acum îşi doreşte să devină Vânător de Umbre. El este în continuare un om bun, chiar şi după toate aceste transformări, însă vrea să fie un prieten mai bun pentru Clary şi un iubit mai bun pentru Isabelle Lightwood. Şi aşa avem şansa să îl reîntâlnim pe Simon, cu toate că acesta are noi probleme. La Academie descoperă că elevii care provin din familii de Vânători de Umbre sunt privilegiaţi, în timp ce restul sunt numiţi „scursuri” şi sunt forţaţi să locuiască în subsolul Academiei. Simon este un băiat inteligent şi refuză aceste diferenţieri, aşa că părăseşte locul privilegiat pe care îl avea între elevii preferaţi şi doarme, manâncă şi participă la lecţii împreună cu scursurile. Călătoria lui prin Academie nu este una uşoară, însă el este o persoană deosebită şi specială şi nu ar dori ca lucrurile să rămână aşa cum au fost până atunci, sperând să se schimbe în primul rând el, ca să se poată ridica la nivelul aşteptărilor celor dragi, dar în acelaşi timp să schimbe şi mentalitatea Vânătorilor de Umbre, pentru a putea apăra mai bine pe cei lipsiţi de apărare. L-am găsit în această carte pe Simon pe care îl ştiam şi totul mi s-a părut atât de uşor de imaginat, încât am trăit alături de el toate aventurile. Aşa că această carte a fost o lectură plăcută, am sperat că totul se va termina cu bine, însă, şi de această dată, autorii m-au surprins, astfel încât nu mi-am putut imagina că se va sfârşi totul aşa. Iar asta, zic eu, este un lucru bun.
Recomand cartea aceasta celor care l-au îndrăgit pe Simon Lewis în seria „Instrumente Mortale” şi au curiozitatea să afle cum s-a terminat tot acel război pentru el, celor care nu vor să îşi ia încă la revedere de la Cassandra Clare şi cărţile ei despre Vânătorii de Umbre, dar şi celor care vor să citească o poveste (sau mai multe, după cum ne sugerează titlul) despre curaj şi prietenie.