„Nu genul ăla de fată” – Lena Dunham

Lena Dunham - Nu genul ăla de fată
Lena Dunham – Nu genul ăla de fată

Astăzi vă voi vorbi despre o carte pentru şi despre fete, despre trecerea de la copilărie la adolescenţă, despre tot ce înseamnă maturizarea, neînfrumuseţată. Am avut această carte de o veşnicie prin bibliotecă, ba chiar aş putea spune că mereu îmi picau ochii pe ea, dar întotdeauna am căutat (şi aparent am şi găsit) motive să nu o citesc. Dacă vă întrebaţi de ce, ei bine, pentru că nu m-a inspirat, până de curând. Îmi plac la nebunie genul acesta de cărţi, în care aflu o mulţime de lucruri despre autoare, pentru că atunci când autorii îşi povestesc vieţile, mă simt cumva mai aproape de ei. Iar ezitarea mea de a citi cartea asta, se pare că de această dată m-a ţinut departe de o carte bună. Dar am remediat acest aspect, iar pe viitor voi încerca să nu mă mai las indusă în eroare de aparenţe (apropo de expresia englezească: „Do not judge a book by its covers”). Deşi cartea poate fi considerată ca fiind plină de contradicţii (sunt câteva chestii pe acolo care se bat cap-în-cap), eu am vrut să văd doar imaginea de ansamblu, ceea ce a vrut să ne transmită autoarea şi nu prea m-am lăsat furată de detalii. Chiar dacă se poate crede că asta înseamnă că nu am citit prea atentă cartea, eu nu pot spune decât că mi s-a părut interesantă şi plină de acţiune, ia la final nu mi s-a părut că mi-am irosit timpul cu ea.

Lena este personajul principal din carte (naratorul-personaj, ca să fiu mai exactă) şi ne povesteşte viaţa ei. Fată fiind, se confruntă cu problemele pe care le aveam noi toate zi de zi, în adolescenţă: aspectul fizic, kilogramele în plus şi relaţiile cu familia şi cu băieţii. Dar de apreciat este şi faptul că autoarea are curajul să scrie toate astea, exact aşa cum le-a simţit ea. Un alt aspect descris prin cartea asta este experienţa ei cu băutura şi băieţii cu care ieşea. Deşi beţia şi un număr mare de bărbaţi care să treacă prin patul unei fete nu este ceva cu care ar trebui să se laude, sinceritatea este de apreciat. Mi s-a părut la fel de interesant felul plin de umor în care sunt descrise toate aventurile Lenei şi modul în care cartea este împărţită în cinci secţiuni, fiecare având ilustraţii drăguţe. De data aceasta nu vreau să scriu pe aici un rezumat, deoarece din tot ce v-am spus până aici şi ceea ce vă voi scrie în continuare, vă veţi putea da şi voi seama care e faza cu cartea asta şi ce se întâmplă în ea. Printre altele, autoarea tratează şi subiectul discriminării, deoarece femeile au fost mereu intimidate şi nu au fost niciodată egale cu bărbaţii. Un alt lucru care mi-a plăcut la cartea asta este faptul că se citeşte repede, fiind una dintre cele mai simpatice şi amuzante lecturi ale mele de anul acesta (până acum, cel puţin). De obicei, nu dau citate din cărţile pe care le citesc, decât atunci când ceva mă impresionează în mod deosebit (chestie care nu s-a mai întâmplat de mult timp), dar de această dată nu mă pot abţine să nu vă scriu aici un citat care mi s-a părut atât de amuzant, încât nu cred că îl voi uita vreodată: ” Ţine-ţi prietenii aproape. Duşmanilor cumpără-le ceva drăguţ.” Ştiu că acesta nu este unul dintre acele citate care să îmi îmbogăţească cu ceva viaţa, dar aşa de tare am râs, încât nu am rezistat să nu vi-l împărtăşesc. În general, această carte mi s-a părut drăguţă, uşor de citit şi plină de lecţii de viaţă.

Recomand cartea aceasta celor care vor să înţeleagă mai bine ce înseamnă să fii fată, cu toate avantajele şi dezavantajele ei, celor care vor să citească o carte uşoară, simpatică şi care vă va aduce cu siguranţă zâmbetul pe buze, dar şi celor care sunt curioşi despre ce poate să scrie Lena Dunham.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.