Mă bucur maxim că am ajuns să citesc şi să scriu despre o carte a lui Eric-Emmanuel Schmitt. Prima dată când am auzit de el a fost în 2015, când, mai mult din întâmplare, am găsit o carte de-a lui într-o librărie şi am fost curioasă să văd cum scrie. Am fost fascinată de stilul lui de a scrie şi astăzi deţin cel puţin zece cărţi scrise de el. Ba chiar am avut şansa să îl întâlnesc personal când a venit în România în 2015 şi mi s-a părut un om şi un scriitor extraordinar.
În „Noaptea de foc” este descrisă experienţa mistică pe care a trăit-o autorul atunci când a fost într-o călătorie în Sahara împreună cu un regizor, pentru a afla mai multe despre Charles de Foucauld, despre care vroiau să facă un film. Dar cândva, pe parcursul expediţiei, autorul se lasă purtat de val şi se pierde de grup, rămânând singur o noapte întreagă înainte să îl găsească ghidul. Pe parcursul acelei nopţi, Eric-Emmanuel Schmitt are o revelaţie care îi schimbă felul în care vede lumea şi relaţia cu Dumnezeu. După cum declară şi autorul la sfârşitul cărţii, această carte nu a fost scrisă cu scopul de a convinge sau de a converti pe cineva, ci este doar relatarea sinceră a ceea ce a trăit la doar 28 de ani.
Recomand această carte celor care vor să îl cunoască mai bine pe autor, celor care au mai citit şi alte cărţi scrise de el şi celor care vor să citească o mărturisire sinceră a unei experienţe trăite în deşert. Este o carte uşor de citit şi merită fiecare moment dedicat lecturii ei.