Având în vedere vremurile pe care le trăim este bine din când în când să căutăm în jurul nostru mici bucurii, chestii care ne fac fericiţi. Aşa că luna trecută, când a trebuit să aleg pentru provocarea lunii să citesc o carte care să mă înveţe ceva, am ales-o pe aceasta. Dacă vă întrebaţi de ce am ales fix această carte din miile de cărţi de dezvoltare personală şi altele care sunt pline de lucruri deştepte, ei bine, trebuie să recunosc că am sperat ca această carte să mă îndrume, să îmi explice de ce este atâta fericire în Danemarca şi cum putem găsi fericirea, atât în noi, cât şi în exteriorul nostru. Şi deoarece aveam această carte de ceva vreme pe raft, în bibliotecă, imediat am ales-o. Deşi părea iniţial o lectură uşoară (chiar am zis că o să o termin imediat), cartea aceasta s-a dovedit plină de surprize. Eu nu citesc niciodată o carte doar ca să mă aflu în treabă. Mereu încerc să aflu ce a vrut să îmi transmită autorul, iar astfel am ajuns să îmi petrec ceva mai mult timp cu această carte decât aproximasem la început, iar ceea ce părea o lectură uşoară, s-a dovedit a fi o carte plină de informaţii care necesită timp pentru a fi „digerate”. Iar această carte am terminat-o în 11 zile. Şi da, chiar şi mie mi se pare mult să citesc aceeaşi carte, care întâmplător nu are nici 300 de pagini, în atâtea zile, însă atât a durat la mine să încerc să înţeleg ce vrea să ne înveţe această carte. Însă nu pot spune că mi-a plăcut, dar m-a făcut, timp de 11 zile, să văd şi lucrurile bune care se petrec (sau, mă rog, se petreceau) în lumea asta.
„Lykke” înseamnă fericire, iar în Danemarca acest concept este luat foarte în serios. Atât de în serios încât s-a înfiinţat Institutul de Cercetare a Fericirii, din Copenhaga. Aici oamenii de ştiinţă încearcă să determine nivelul de fericire şi ce produce fericirea. Şi iată că, de aici, Danemarca este considerată cea mai fericită ţară din lume. În Danemarca se pune mare accent pe echilibrul dintre muncă şi viaţă personală, există nenumărate chestii gratuite, cum ar fi, de exemplu, învăţământul superior, iar danezii nu trebuie să îşi facă griji prea mari, deoarece statul are grijă de sănătatea locuitorilor săi. Mijloacele de transport respectă întotdeauna programul, iar de îndată ce oamenii ajung acasă, se relaxează împreună cu familia, iar la ora mesei aprind lumânări, lucru care îi îmbie să stea mai mult la poveşti şi împreună. Însă fericirea nu se găseşte numai în Danemarca, ci peste tot în lume, atâta timp cât ştii unde să te uiţi. Meik Wiking încearcă să ne înveţe cum să o descoperim, învăţându-ne cum să ne petrecem timpul, această resursă extraordinar de preţioasă, cum să relaţionăm cu oamenii din jurul nostru (indiferent că vorbim despre vecini sau colegi) şi cum să descoperim fericirea în viaţa noastră de zi cu zi. Cartea aceasta este plină de exemple, de statistici şi de poveşti, care încearcă să ne arate unde să căutăm fericirea. Ce am învăţat eu din cartea asta este că în toate aspectele vieţii noastre putem găsi motive de bucurie, însă trebuie să vrem să le vedem. Trebuie să învăţăm să fim recunoscători pentru ceea ce avem, fie că vorbim despre sănătate, familie, prieteni, job, bani, şi să încercăm să rămânem mereu optimişti. Probabil că este mai uşor să enumerăm toate lucrurile care ne nemulţumesc, însă chestia asta nu ne va face mai fericiţi. Aşa că această carte este un ghid pentru regăsirea fericirii, acolo unde nici nu bănuiam.
Recomand cartea aceasta tuturor celor care au nevoie de o rază de speranţă, celor care cred că vor veni şi lucruri mai bune în viitor, pentru că să fim sau nu fericiţi este, pur şi simplu, alegerea noastră, dar şi celor care vor să înţeleagă cum a apărut ideea de „Lykke”, Institutul de Cercetare a Fericirii şi cum a ajuns Danemarca cea mai fericită ţară din lume.