Cu fiecare carte din seria „Billionaires” am trăit aceeaşi senzaţie: că totul se repetă, motiv pentru care în fiecare zi încerc să îmi fac curaj să mai scriu despre câte una, ştiind că astfel mă apropii de mult aşteptatul final. Şi de ce zic că este aşteptat îndelung finalul este pentru că m-am săturat să scriu despre ele, însă dacă până acum am făcut articole individuale pentru fiecare carte citită, indiferent că aparţine sau nu unei serii, doar nu era acum să schimb chestia asta. Pe de altă parte, toate articolele pe care le-aş fi scris despre această serie puteau fi la fel, doar să schimb titlul şi personajele, dar am vrut totuşi să povestesc ce se petrece prin fiecare volum (şi chestia asta mă disperă teribil, pentru că nu e ca şi cum se petrece ceva ce nu mi-aş fi putut închipui că se va petrece), ca să îşi facă toată lumea o idee despre ce e de făcut în continuare (adică dacă se va mai osteni cineva să continuie sau nu seria). Interesant a fost felul în care o mulţime de fete (că numai noi fetele citim chestii de genul acesta) au recomandat seria asta. Ceea ce mă face să mă întreb: Fetelor, de ce naiba nu aţi citit Sandra Brown, Nora Roberts şi alte nebunii şi aţi ajuns să recomandaţi seria asta? Mă rog, probabil că multe dintre fetele acestea au terminat tot ce era de citit şi au descoperit cărţile astea şi au zis că au dat de aur. Ei bine, deşi am o dispoziţie foarte bună, tot nu am înţeles de ce să citesc şase volume cu aceeaşi acţiune. Dar, până la urmă, iată că mai scriu şi despre asta, ca să scap de ele.
În „Lady C şi străinul” o avem în centrul acţiunii pe Cate, o tipă sexy, perversă, care nu crede în dragoste. Pentru ea totul se rezumă la sex. Astfel acceptă să joace un rol. La început ea pretinde a fi o prostituată, pentru a se apropia de iubitul surorii secretarei ei, pe care aceasta vrea să îl testeze că îi este fidel, înainte de a interveni între ei. Aşa că eroina noastră se furişează, îi ia telefonul, însă este surprinsă de un străin care, împreună cu bodyguard-ul acestuia, o iau şi o duc în camera lui de hotel, hotărâţi să cheme poliţia. Însă Cate este decisă să joace rolul de prostituată până la capăt ca să nu se implice poliţia şi să îi distrugă imaginea publică. Dar, mai ales, acceptă acest rol deoarece este intrigată de străinul sexy, Ben, care îi propune o afacere. El îi propune o sumă de bani dacă rămâne patru zile cu el (fără să fie obligată să se culce cu el) şi să îl însoţească la o petrecere la care nu vrea să meargă singur. Cate acceptă şi astfel această aventură se transformă, treptat, într-o poveste de dragoste. Şi deşi Ben poate avea orice femeie îşi doreşte, acesta este mai atras de Cate, pe care o crede o prostituată, dar care îl intrigă. Până la urmă, la petrecere, el află cine este, însă Cate deja plecase acasă. Căutând să îşi ceară scuze, cei doi rămân împreună, până la adânci bătrâneţi, cum s-ar zice. Poveştile acestea seamănă atât de mult cu un basm cu prinţese şi prinţi, încât, vorba unei prietene, am dat în diabet citind cărţile acestea siropoase. Probabil că aş fi fost mult mai bucuroasă şi entuziasmată dacă ceva nu ar fi mers bine până la capăt, deşi sunt un mare fan al finalurilor fericite, dar am avut parte de încă o carte al cărui sfârşit îl ştiam de când am pus mâna pe ea. Acum poate vă întrebaţi de ce naiba am mai continuat să citesc şi mai ales să scriu despre cărţile astea, iar răspunsul este simplu: speranţa. Mereu sper că va exista ceva care să îmi schimbe părerea la final. Dar poate că sunt prea optimistă.
Recomand cartea aceasta iubitorilor de cărţi romantice, pentru că are o poveste de dragoste (la fel ca şi celelalte cinci volume, despre care vă voi povesti zilele viitoare, nu mă las), celoc care vor să citească o carte 18+, deoarece sunt câteva scene fierbinţi pe acolo, dar şi celor ca mine, care nu se lasă până nu termină o serie, înainte de a se apuca de altceva. Acestora din urmă vă doresc răbdare şi vă apreciez perseverenţa.
Pingback: Ce am citit anul acesta – Ce citeşte miss-shady