N-am crezut că voi ajunge să şi termin de scris despre seria asta, dar iată că am terminat şi acest ultim volum acum vreo lună şi de atunci îmi tot fac curaj să scriu despre el. Însă profit acum de puţinul timp liber ca să închei această serie ca să pot să vă povestesc şi despre celelalte cărţi mişto pe care le-am mai citit de atunci. Îmi plac seriile de cărţi, mai ales cele care mă prind de la prima pagină, cele care le pot citi fără să mă opresc între volume, în primul rând pentru că am prostul obicei să uit numele personajelor şi ce s-a petrecut în volumele anterioare. Dar cumva această seria a fost prea mult. Acţiunea care s-a repetat de la volum la volum m-a exasperat, ideea generală era aceeaşi şi personajele principale aproape identice. Ador diversitatea, chiar şi finalul fiecărui volum să se termine în aşa fel încât să mă ţină în suspans. Dar chestia asta nu s-a întâmplat în cazul de faţă. Sau, mă rog, acest ultim volum a fost puţin diferit, deoarece a fost din perspectiva unui bărbat, dar tot nu m-a făcut să mor de dragul lui sau al seriei, având în vedere că s-a urmărit aceeaşi idee din celelalte cărţi. Dar bine că s-a terminat şi nici nu bănuiţi câtă uşurare am simţit atunci când s-a terminat şi acum când voi termina să şi scriu eu despre ele.
Ducele S este fratele Sofiei, protagonista primei cărţi a seriei. Acest ultim volum este prezentat ca un fel de bonus al seriei, unde îl cunoaştem pe acest Don Juan, Ducele Santiago Juan de Calabria, care are o latură mai ascunsă sau pe care cel puţin încearcă să o ţină ascunsă de familia sa regală. El preferă să domine femeile, jocurile erotice şi diferite jucării sexuale. În timp ce în ochii lumii vrea să pară un om de afaceri serios şi respectabil, în spatele uşilor deschise îşi dă frâu liber fanteziilor. Însă, într-o zi, la uşa sa apare Ariana, o vecină de-a lui care îl ameninţă că fie va da petreceri mai puţin zgomotoase, fie va scrie un articol în presă despre adevărata sa faţă. El ia totul în glumă, însă când apare acea ştire despre el şi poziţia sa la Curte este ameninţată, decide să îşi recapete bunul renume şi să îşi câştige respectul alor săi. Şi atunci îi vine o idee: să pretindă în faţa tuturor că are o relaţie stabilă, serioasă şi monogamă cu jurnalista care l-a reclamat, cea care are o reputaţie extraordinară. Astfel ajunge să o oblige pe aceasta să îi accepte jocul, altfel va face în aşa fel încât ea îşi va pierde jobul mult visat. Dar deşi Ariana îl urăşte, în acest joc ajunge să îşi piardă mai mult decât jobul mult visat, ci şi inima. Ea se îndrăgosteşte de Duce, deşi ştie că nu are nicio şansă să rămână împreună. Însă printr-un joc al Sofiei, cei doi ajung la finalul fericit pe care ni l-am închipuit cu toţii de la începutul cărţii. Deşi personajul principal al acestui volum este un bărbat, acţiunea se aseamănă destul de mult cu cea din celelalte volume, nu pot spune că acesta mi-a plăcut mai mult decât precedentele. Iar bucuria că am reuşit să ajung la finalul lor a fost unică şi nu din motivele potrivite. Sper doar să nu mai nimeresc vreo astfel de serie că mă las de citit serii. Probabil că de acum încolo îmi voi lua doar primele două volume publicate şi dacă îmi plac le iau şi pe restul, iar dacă nu să am posibilitatea să mă opresc cât încă nu m-au plictisit de tot.
Recomand cartea aceasta celor care sunt curioşi de volumul bonus al seriei, deşi nu pot spune că este vreo mare diferenţă, celor care vor să ştie cum se termină povestea fratelui Sofiei, dar şi celor care au citit primele cinci volume şi, la fel ca şi mine, nu mai au altă variantă decât să o citească şi pe aceasta, ca să putem trece mai departe la alte lecturi.