Iată că am ajuns să vă povestesc şi de ultima carte a seriei Detectivilor Aerieni, una dintre cele mai drăguţe cărţi citite de mine anul trecut. Am descoperit această serie, din întâmplare, acum câţiva ani, când căutam la Gaudeamus cărţi noi, cu tematică de Crăciun pe care să le citesc în luna decembrie. Astfel am plecat acasă cu „Dosarul clopoţeilor de Crăciun”, cea de-a doua carte din serie. Deşi am început cu aceasta, m-am prins repede care este treaba cu micuţii detectivi pe care i-am iubit de la primele pagini. Apoi această serie mi-a ieşit cu totul din minte, până acum doi ani, când am descoperit un fragment chiar din cartea despre care vă voi vorbi astăzi, „Dosarul mascotelor Patata”, ca text la prima vedere într-un model pentru Evaluarea Naţională la limba română. Atât de dor îmi fusese de micii detectivi şi aşa de mult m-am bucurat să povestesc şi altora despre ei, încât am reluat citirea seriei. Acum, ca am terminat-o, resimt aceeaşi bucuri pe care am simţit-o atunci când a trebuit să vorbesc despre ea elevilor mei, pentru că, deşi este o carte despre şi pentru copii, mi-a plăcut enorm şi m-a ţinut cu sufletul la gură până la final, pentru că mereu am considerat că abilităţile micuţilor detectivi ar merge îmbunătăţite. Povestea aceasta este cu adevărat spectaculoasă, deoarece micuţii reuşesc, aşa cum ştiu ei mai bine să descopere misterele tuturor din jurul lor şi în final rezolvă şi cele mai dificile cazuri.
De această dată, Detectivii Aerieni pleacă în vacanţă la ţară, la bunicii Calamitate, pentru o săptămână întreagă. Bunik şi Bunique, aşa cum i-au botezat pe bunici cei mici, sunt extraordinari şi îi răsfaţă pe nepoţei şi pe invitaţii lor, iar aceştia de abia aşteaptă să plece într-o nouă aventură, ca să descopere viaţa la ţară. Însă planurile de linişte ale bunicilor şi cele de explorare ale micuţilor le sunt zădărnicite de apariţia unui nou caz demn de investigat de micuţii detectivi: dispariţia lui Bibi. Cum Bobo nu a dorit ca noul dosar să se numească „Dosarul lui Bibi”, au căzut de acord că dispariţia micuţului detectiv ar putea fi corelată cu dispariţia mascotelor Patata, ceea ce a dus la numele de „Dosarul mascotelor Patata”. Bibi a fost căutat în imediata apropiere, s-au interogat suspecţi, însă Bibi întârzia să apară, iar Bobo devenea din ce în ce mai neliniştit. Investigaţia a fost interceptată şi de o dronă care părea să apară în cele mai neaşteptate momente, spionându-i pe detectivi, iar, la un moment dat, au început să apară diverse personaje din poveşti, care se furişau pe lângă detectivi, încercând să îi ajute sau să îi încurce pe aceştia, greşind replicile şi poveştile din care veneau. Detectivii Aerieni au aflat că toate personajele care le apăreau în cale erau, de fapt, o altă echipă de detectivi, FaFeFlaFi, cei care au încercat să le mai fure şi alte cazuri. Până la urmă, Bibi a fost găsit, că altfel nu ar fi existat această carte şi totul a reintrat la normal, detectivii putându-se bucura în continuare de vacanţa lor şi de viaţa la ţară. Citind această carte am răs foarte mult, m-au distrat replicile dintre personaje, iar micuţii detectivi au fost de-a dreptul grozavi, încă o dată reuşind să soluţioneze un caz, chestie care ne dovedeşte nouă, cititorilor că nu contează vârsta pentru a fi un detectiv, ci flerul şi imaginaţia. O să îmi fie tare dor de personajele acestei serii şi, cu sigurantă, voi povesti multor copii despre ei.
Recomand această carte şi toate celelalte volume din seria „Detectivii Aerieni” tuturor copiilor, celor care vor să citească o frumoasă poveste, plină de aventuri şi de situaţii neprevăzute, o carte cu şi despre copii, frumoşi şi sinceri cum numai aceştia pot fi, dar şi tuturor adulţilor care încă se bucură de cărţile copilăriei, care au suflet tânăr şi sunt deschişi la astfel de aventuri.