Am rămas puţin în urmă cu scrisul, aşa că astăzi o să vă vorbesc despre încă o carte de Crăciun, care este mai mult pentru copii, dar care mi-a plăcut destul de mult, fiind foarte comică. Cartea asta mă aşteaptă cuminte în bibliotecă de anul trecut, aşa că anul acesta am zis să o citesc printre primele, ca să scap de ea (glumesc, chiar nu ăsta e motivul pentru care am citit-o înainte de Crăciun). Şi ceea ce pot să vă spun despre cartea aceasta este că singurul lucru care m-a enervat cumplit la ea a fost formatul (chiar nu încape în nicio geantă, aşa pătrăţoasă cum este), dar în rest a fost una dintre cărţile frumoase pe care le-am citit anul acesta. Ah, şi ca să nu uit, vă zic de acum că deşi se numeşte „Al doilea caz al Detectivilor Aerieni” (încă nu am aflat care a fost primul caz al acestora, dar o să mă informez cândva anul care vine) şi chiar dacă personajele sunt aceleaşi, cartea aceasta poate fi citită independent de cea dinainte (poate ceva legături or fi, dar este bine scrisă, aşa că nu am simţit că îmi lipsesc ceva informaţii când am citit această carte).
„Dosarul clopoţeilor de Crăciun” este cel de-al doilea caz preluat de echipa Detectivilor Aerieni, nişte copilaşi foarte simpatici, care fac pe detectivii ca să descopere cine a furat toţi clopoţeii de la Festivalul Iernii, un festival care este organizat la marginea oraşului an de an de către primărie, dar la care nu prea participă nimeni. Anul acesta primăria întreabă copiii din şcoli ce şi-ar dori să găsească la acest festival ca să participe şi din aceste chestionare concluzionează primarul că trebuie să existe un concurs al clopoţeilor. Fiecare copil trebuie să aducă un clopoţel pentru a putea fi înscris într-o tombolă, dar după terminarea înscrierilor, clopoţeii dispar. Cum mai sunt câteva zile până la Crăciun (momentul aşteptat de toţi copiii care şi-au înscris clopoţeii la tombolă), singurii care se oferă să rezolve cazul dispariţiei misterioase a clopoţeilor sunt cei mai buni detectivi din oraş, Detectivii Aerieni: Marlău, Gesicaflecer, Bolumbo, Scupidu şi Şerloc (da, ştiu, au cele mai simpatice şi caraghioase porecle copilaşii ăştia, dar sunt absolut adorabili!). Cei cinci îşi stabilesc un birou în clădirea din parc şi trec imediat la investigat locuri şi oameni, adunând probe şi interogând pe suspecţi (iar dacă vă întrebaţi cine sunt suspecţii, ei bine, toţi oamenii care au legătură cu festivalul sunt suspecţi din punctul de vedere al micilor detectivi). Principalii suspecţi sunt: domnul Parşivom (da, am râs de m-am prăpădit când am citit numele acesta), fiorosul Stănică, cel care era angajat să joace rolul lui Moş Crăciun la festival şi ingeniosul Lipitură, un personaj care îşi schimba standurile şi numele după obiectul activităţii lui din parc. Dar unele personaje dau vina pe renii lui Moş Crăciun (adevăraţii reni ai adevăratului Moş Crăciun), care sunt puşi pe şotii. Şi astfel cei mici sunt nevoiţi să rezolve misterul, să pună cap la cap detaliile şi să recupereze clopoţeii copiilor până în Ajunul Crăciunului. Când e vorba să vă spun ce mi-a plăcut la cartea asta, nici nu ştiu cu ce să încep. Mi-au plăcut în primul rând micii detectivi, cu poreclele lor haioase şi cu felul în care se ocupă cu seriozitate de această anchetă, pentru că cineva vrea să saboteze festivalul, iar ei nu pot permite aşa ceva. Apoi mi-a plăcut felul în care au rezolvat misterul, cum au întocmit ei liste de suspecţi şi cum au dezvăluit totul la sfârşit primarului şi întregului oraş. Apoi mi-a plăcut de Lipitură/ Pilitură/ Pălituri/ Pitulări/ Tălpuiri, un personaj al căror nume se schimbau în funcţie de locul unde se afla, însă fiind compuse din aceleaşi litere (chestia asta chiar m-a amuzat rău!). Apoi domnul Parşivom era exact aşa cum îi spune şi numele: un om parşiv. Cât despre acţiune este destul de alertă, am stat tot timpul cu sufletul la gură ca să aflu cum se va termina toată această aventură. Probabil că această carte este una dintre puţinele cărţi care mi-au plăcut în totalitate anul acesta şi personajele o să îmi rămână mereu în suflet.
Recomand cartea aceasta tuturor copiilor, pentru că este o poveste pentru ei, plină de acţiune şi personaje grozave, celor care apreciază cărţile de copii, cu detectivi sau pur şi simplu caută ceva cărţi cu şi despre copii, dar şi celor care vor să citească o frumoasă poveste despre sărbătorile de iarnă şi despre speranţa Crăciunului.