„Confidentul” – Helene Gremillon

Săptămâna trecută am plecat puţin din oraş şi am vrut să îmi iau cu mine o carte mică (ca dimensiuni), dar şi uşor de citit. Ei bine, aceste două atribute nu pot fi găsite împreună atunci când este vorba de cărţile publicate la editura Humanitas, pentru că, indiferent cât de mici sunt ca dimensiune, niciodată nu sunt lecturi uşoare. Dar am decis totuşi să îi dau o şansă acestei cărţi. Sinceră să fiu, nici nu ştiu cum am ajuns să am cartea asta la mine în bibliotecă, dar interesant este că luna trecută, cu ocazia târgului bloggerilor (Shop my library) am descoperit că o am în dublu exemplar. Asta a fost interesant chiar şi pentru mine, deoarece am în telefon o listă cu toate cărţile pe care le am în bibliotecă, exact în acest scop, ca să nu îmi iau din greşeală aceeaşi carte de două ori, mai ales din cauză că nu apuc mereu să fiu la zi cu cititul (încă mă aşteaptă să le citesc cam 30 de cărţi de la ultimele două târguri de carte la care am participat, iar marea majoritate a titlurilor pe care mi le-am luat le-am şi uitat). Deci cumva, „Confidentul” s-a tot strecurat în calea mea, a tot apărut prin bibliotecă până nu am mai avut altă soluţie decât să o citesc. Şi am reuşit să o şi citesc în mini-vacanţa mea şi nu pot să spun decât că a fost o lectură drăguţă, care mie mi-a plăcut, m-a ţinut prinsă până la final şi chiar şi finalul a fost neaşteptat de interesant, mai ales din punctul de vedere al formei. Dar despre asta o să vă povestesc mai multe imediat.

„Confidentul” este un personaj misterios, care îi scrie editoarei Camille Werner în fiecare marţi câte o scrisoare în care îi spune o poveste. Interesant este că aceste scrisori apar imediat după moartea mamei lui Camille. Povestea începe în copilăria unor necunoscuţi pentru Camille, iar ea ia în considerare două variante: prima ar fi că nu ea este destinatarul acestor scrisori şi chiar încearcă să dea de cea căreia îi sunt destinate scrisorile, iar cea de-a doua, având în vedere jobul ei de editor, este că un scriitor anonim încearcă să o facă să îi citească romanul, ca mai apoi să i-l publice. Povestea din scrisori este una despre două iubiri imposibile, prima fiind cea dintre cel care scrie scrisorile şi o fată de la el din sat. Dar un cuplu de oameni bogaţi se mută în acel sat şi par să aprecieze compania lui Annie, fata de care este îndrăgostit expeditorul scrisorilor, o fată frumoasă, isteaţă şi talentată. Doamna M. îi încurajează pasiunea pentru pictură şi astfel Annie preferă să îşi petreacă zilele la vila acesteia. Dar o decizie proastă, o face pe Annie să plece împreună cu doamna M la Paris. Viaţa lui Annie este plină de suferinţă şi aproape moare din cauza deciziei de a o ajuta pe doamna M. Până la urmă, Camille află ce legătură are ea cu poveste aceasta dintre expeditorul scrisorii şi Annie, iar finalul este de-a dreptul surprinzător. Acum să vă spun şi ce mi-a plăcut la această carte. În primul rând, abia aşteptam şi eu să văd ce se întâmplă mai departe, cu fiecare scrisoare. La fel ca şi Camille, nu pricepeam ce e cu scrisorile respective şi nici ce vrea să obţină cel care le trimitea. Acest suspans mi-a plăcut, m-a ţinut prinsă în carte şi parcă nu voiam să mă opresc până nu aflu totul. Un alt lucru care mi-a plăcut au fost personajele. Nutreau atâta dragoste şi ură, încât nici acum, că am terminat cartea, nu mă pot hotărî dacă chiar a fost vreun personaj negativ sau doar nişte persoanje care, la momentul respectiv, au acţionat cum au considerat ele că este mai bine pentru ele. Toate au acţionat cum au crezut ele de cuviinţă şi chiar am urmărit pagină cu pagină evoluţia lor, fiind uimită de ceea ce făceau. Cartea asta m-a ţinut în suspans până la ultima pagină, iar finalul a fost puţin ciudat, dar interesant. Sfârşitul acestei cărţi nu a fost obişnita concluzie, ci o adunare de cuvinte şi replici care au dus la o concluzie aproape incredibilă. Aşa că am savurat cartea asta pagină cu pagină şi la final mi-a părut bine că am ales-o pentru călătoria mea.

Recomand cartea asta celor care vor suspans în lecturile lor, pentru că aici cu fiecare pagină ştim cam tot la fel de multe ca şi personajul principal, celor care vor să citească nu una, ci două poveşti de dragoste imposibile, deoarece mereu intervenea ceva şi personajele acestei cărţi nu au avut parte de o dragoste ca în poveşti şi celor care s-au săturat de finalele obişnuite din cărţi şi vor şi altceva, pentru că această carte se termină într-un mod total neaşteptat.