Pentru provocarea lunii noiembrie am avut de citit şi o carte de un autor român, iar eu am ales cartea aceasta, „Cocktail pentru Cristina” de Daniela Grigore. În ultima vreme, am strâns în bibliotecă foarte multe cărţi scrise de autori români. Pe de o parte, chestia asta mă bucură foarte tare, deoarece înseamnă că mi-am recâştigat dragostea pentru literatura română. Dacă, până acum doi ani, mă întreba cineva ce cărţi îmi plac, le răspundeam că aproape orice, doar să nu fie scrise de autori români. Apoi am descoperit că, de fapt, în prezent, avem foarte multe cărţi scrise de autori români care chiar sunt deosebite. Aşa că mi-am propus să îi dau o şansă şi Danielei Grigore. Dacă vă întrebaţi de ce am ales tocmai această carte, răspunsul este că nu ştiu exact, a fost prima carte peste care am dat prin bibliotecă în timp ce citeam lista provocărior pe luna noiembire (mda, iar am rămas în urmă cu scrisul, însă acum, că se apropie finalul anului şi trebuie să trag o linie, voi avea grijă să recuperez, aşa că staţi aproape, pentru că vă voi teroriza zilele astea cu articole). Trebuie să vă spun însă, că această carte nu a fost cea mai grozavă alegere. Nici coperta nu este cine ştie ce, nici conţinutul nu m-a dat pe spate. Aşa că aş putea spune că această carte va fi una dintre sutele de cărţi pe care le-am uitat din momentul în care am terminat să scriu despre ele.
„Cocktail pentru Cristina” ne spune povestea Cristinei, o tânără care ne povesteşte viaţa ei. Ea este plictisită de relaţia ei actuală, care durează de cinci ani şi nu mai vede prea multe calităţi în iubitul ei, Alex, considerându-l un bădăran. Şi dacă din ce am scris până aici vă gândiţi că multe femei se plictisesc de relaţiile lor după câţiva ani şi încep să vadă defectele celui lângă care sunt sau încep să fie deranjate de aceste defecte, ei bine, exact asta mă gândeam şi eu, însă de aici la ce se petrece mai departe, e cale lungă. Dar să revenim la povestea noastră. Şi cum Cristina nu mai găseşte satisfacţie la Alex, caută prin alte părţi. Aşa ajunge să îl întâlnească pe Dani. El pretinde că este un barman modest, iar naiva de Cristina îl crede pe cuvânt. Dani este amantul perfect, care îi oferă Cristinei nopţi şi experienţe sexuale de neuitat. Însă ceea ce nu bănuieşte Cristina este că Dani nu este nici pe departe ceea ce pare, iar întâmplările o vor lămuri că nu tot ce zboară se mănâncă. După nişte peripeţii care presupun somnifere, răpiri, foste şi foşti, Cristina reuşeşte să se detaşeze de tot şi să îşi refacă viaţa departe de Alex şi de Dani, încercând să nu mai fie fata naivă pe care am cunoscut-o la începutul cărţii. Acum să vă spun ce nu mi-a plăcut la cartea aceasta. În primul rând, schimbarea de stil şi de naratori m-a enervat groaznic. Ba Cristina ne spune povestea, ba intervine autoarea şi ne spune despre una alta. Ori schimbarea asta de registru nu s-a făcut într-un mod mai discret, ci brusc, dintr-o dată şi toată povestea asta pare că nu se potriveşte (intervenţiile autoarei sunt ca nuca în perete). Pe de altă parte, povestea nu străluceşte prin nimic, nu iese cu nimic în evidenţă. O să fie încă una din cărţile alea pe care o să le uit de îndată ce închid laptopul. Povestea de dragoste nu este nici ea reuşită şi nici personajele nu sunt cu nimic memorabile. Pe de altă parte, cartea este uşor de citit. Cât despre mine, nu m-a impresionat cu nimic cartea asta, dar nu a fost chiar o pierdere de timp, ci o experienţă.
Recomand cartea asta tuturor celor care vor sa citescă o poveste de dragoste şi trădare şi despre puterea de a merge mai departe, celor care vor să citească o carte uşoară, o lectură care se poate citi într-o zi, dar şi celor mai puţin pretenţioşi, care vor să citească o carte care să îi ajute să îşi relaxeze mintea şi să se destindă cu o carte simplă.