Anul trecut, la Gaudeamus, am petrecut foarte mult timp prin standul editurii Arthur, deoarece aveau tot felul de oferte la cărţi, iar diversitatea cărţilor era impresionantă. Am plecat de acolo cu aproape douăzeci de cărţi, toate alese cu grijă, după copertă, descriere sau renume, aşa cum fac eu de obicei (pentru că dacă m-ar lăsa cineva într-un târg de carte, toţi banii din lume nu ar fi suficienţi să îmi cumpăr toate cărţile pe care mi le doresc). Printre rafturile de cărţi am petrecut o grămadă de timp să mă uit şi la cărţile pentru copii, pentru că din când în când mă mai apucă damblaua şi las totul baltă ca să citesc câte o astfel de carte. Şi acolo am găsit într-adevăr comori nebănuite: am găsit traducerea cărţii „The Wishtree”, despre care v-am vorbit la un moment dat, o mulţime de cărţi de Roald Dahl, reeditate (deşi eu le voiam în formatul vechi, pentru că erau mai micuţe şi încăpeau cu uşurinţă pe rafturile bibliotecii şi arătau bine acolo) şi multe altele. Printre ele, mi-a atras atenţia cartea aceasta, pe care se băteau, la propriu, copiii de prin stand. Şi când auzi o grămadă de copii că toţi vor să citească aşa ceva, trebuie să vezi despre ce este vorba. Aşa am ajuns eu cu această carte acasă şi iată că a rămas pe rafturi până luna trecută când am avut o provocare să citesc o carte care stă de ceva timp la mine în bibliotecă şi cum sunt multe de acest fel pe acolo, am închis ochii, mi-am plimbar mâna peste rafturi şi am găsit-o pe „Catherine cea îndărătnică”. Despre cartea asta pot să vă spun de la început că m-a amuzat copios (revin mai jos asupra acestui fapt) şi mi-a plăcut la nebunie personajul principal. Dinamică şi foarte amuzantă, cartea asta a fost o surpriză plăcută pentru mine.
„Catherine cea îndărătnică” este o poveste care ne duce înapoi în timp, în Anglia medievală, acolo unde o cunoaştem pe Catherine, o fetiţă de 14 ani. Catherine crede că are o viaţă foarte grea, deoarece este greu să fii domniţă în anul 1290. Deşi ar prefera să fie toată ziua pe câmp cu păstorul de capre, să participe la spânzurători sau alte petreceri ale sătenilor, ea este obligată de mama ei şi de doica ei să se comporte ca o adevărată domnişoară şi să deprindă toate cele necesare pentru a deveni o doamnă în adevăratul sens al cuvântului. Astfel ea trebuie să înveţe să toarcă, să brodeze, să cârpească şi să coasă. De asemenea, trebuie să înveţe să se comporte ca o domniţă, iar toate aceastea i se par lui Catherine cele mai plictisitoare lucruri din lume. Ea vede viaţa cu ochi de copil, vrea să danseze, să petreacă şi să fie lăsată să îşi aleagă singură prietenii şi pretendenţii. Cel mai interesant mi s-a părut felul în care a învăţat şi chiar să pricepea să prepare leacuri pentru orice durere, ba chiar a încercat să facă şi vrăji, atunci când a fost cazul. Dar cel mai mult o deranja faptul că tatăl ei încerca cu orice preţ să o mărite. Pe la conacul lor vin tot felul de peţitori, însă Catherine reuşeşte să îi gonească pe toţi. Însă, într-o bună zi, apare un peţitor care nu se lasă atât de uşor şi nunta se apropie cu paşi repezi. Pe parcursul cărţii, asistăm la maturizarea fetei, la dezvoltarea ei pe toate planurile şi la felul în care îşi schimbă percepţia asupra persoanelor din jurul ei. Catherine, la început o fetiţă răzgâiată, devine o domnişoară capabilă să înfrunte şi să accepte soarta care i-a fost impusă. Curajoasă şi isteaţă, ei îşi dă seama că nu poate fugi la infinit de ceea ce îi este sortit şi acceptă cu demintate toate ce vor veni. Mi-a plăcut foarte tare felul în care a fost dispusă să se sacrifice pe ea, salvând un urs, chiar dacă ştia că libertatea ursului va însemna pierderea libertăţii ei. Am îndrăgit această fetiţă de la începtul până la finalul cărţii (mai ales că m-a amuzat teribil cu înjurăturile pe care le tot găsea ea), final care m-a surprins cumva, fiind destul de neutru. Acţiunea a reuşit să mă ţină atentă şi a reuşit astfel să mă facă să nu o mai las din mână. Aşa că mi-a plăcut tare mult cartea aceasta şi mi-a rămas în suflet Catherine.
Recomand cartea aceasta tuturor copiilor, deoarece este o carte interesantă, care îi va face să se gândească bine la viaţa lor şi să îşi dea seama că era mai greu înainte, în timp ce ei au acum confortul şi înţelegerea de care alţii, înaintea lor nu se bucurau, dar şi adulţilor, pentru că este o carte frumoasă, captivantă, despre cum e să fii copil, felul în care văd ei lumea şi, mai ales, faptul că indiferent de copil, toţi se maturizează mai devreme sau mai târziu.