Acum că am terminat cu celelalte lecturi restante, a venit vremea să vă vorbesc despre cele şapte cărţi de Crăciun pe care mi-am propus să le citesc anul acesta până la Crăciun. Aşa că am ales să încep cu cărţile lui Anne K. Joy, care mi-au atras atenţia cu titlurile lor şi cu coperţile lor drăguţe. Prima din seria „Magia Crăciunului” este „Ciocolată, Dragoste şi Crăciun”, carte pe care am terminat-o în fix două ore. Tot ce pot să vă spun este că nu este deloc greu de citit, chiar dacă are aproximativ 200 de pagini, dar îmi era dor de o carte uşurică şi aşa că nu am lăsat-o din mână până la sfârşit. Este o poveste simpatică despre dragoste şi miracolul sărbătorilor de iarnă şi mi-a plăcut că m-a introdus puţin în spiritul sărbătorilor care se apropie, făcându-mă să mă gândesc la brazi, ornamente, ciocolată caldă şi miros de scorţişoară. Nimic complicat în povestea asta, care are câte puţin din toate: dragoste, magie şi suspans. Nu aş putea să spun că a fost chiar aşa previzibil sfârşitul, însă la un moment dat am simţit gândul acela care mă ţine de obicei departe de romanele de dragoste şi anume: „Ah, gata, ştiu cum o să se termine cartea asta!”. Per total a fost o experienţă plăcută să mă las purtată de imaginaţie în decorul de Crăciun ilustrat în cartea asta şi nu mi-am regretat alegerea.
În „Ciocolată, Dragoste şi Crăciun” Anne K. Joy ne spune povestea Juliei Bailey, care este o fată foarte nefericită şi care urăşte tot ce are legătură cu Crăciunul şi cu sărbătorile de iarnă, deoarece nu mai găseşte nicio bucurie în viaţă după moartea soţului ei. La doar 31 de ani este văduvă de ceva timp şi această situaţie o face să devină o fiinţă acră, lipsită de chef de viaţă şi de înţelegere faţă de ceilalţi. Se poartă groaznic cu toţi cei din jurul ei şi singurele persoane care o suportă sunt părinţii ei şi prietena ei cea mai bună. Ea deţine o cafenea în Salt Lake City şi într-o zi totul în viaţa ei se schimbă, când îl cunoaşte pe Duncan McKendrick, un tânăr care intră în mod misterios în viaţa şi în sufletul ei şi încearcă să o facă să redevină tânăra plină de viaţă care era înainte de moartea soţului ei. Puţin previzibilă, dar totuşi nu plictisitoare, cartea asta m-a făcut să mă relaxez. Este o lectură uşoară şi perfectă pentru a introduce pe oricine în spiritul sărbătorilor de iarnă. Povestea de dragoste este drăguţă, dar, la un moment dat, am sesizat o mică asemănare între cartea asta şi „Fifty Shades of Grey”, ceea ce mi s-a părut comic. Este cartea perfectă pentru fanii Sandrei Brown şi Norei Roberts, genul acela de carte care îţi spune o poveste de dragoste cum numai în cărţi poţi trăi. Cred că d-asta am şi citit-o aşa de repede, pentru că limbajul simplu şi acţiunea care curge lin o fac să fie perfectă pentru o relaxare de câteva ore (după cum am mai spus şi mai sus, mi-a luat fix două ore să o termin). Şi cumva, după ce am terminat de citit cartea asta am rămas cu dorinţa să mă apuc şi de celelalte, dar parcă nu vroiam să termin toate cele 5 cărţi într-o singură zi, pentru ca mai apoi să mi se amestece ideile în cap, preferând să îmi las un timp în care să asimilez ceea ce am citit. După cum am mai spus şi altă dată, după ce termin o carte, prefer să aştept un timp ca să „diger” ceea ce tocmai am citit, să simt cartea şi să am timp să îmi scot din cap detaliile. Pentru mine, fiecare carte este un nou început, un nou moment în care îmi pun imaginaţia la treabă ca să îmi creeze un nou decor şi să creioneze noile personaje. Deci a fost o experienţă plăcută citirea acestei cărţi şi promit să revin cât mai repede şi cu părerile mele despre celelalte patru cărţi ale seriei.
Recomand cartea asta tuturor celor care iubesc poveştile şi cărţile de dragoste, celor care vor să aibă parte de o carte uşor de citit pentru a-şi relaxa mintea şi celor care intuiesc cum se termină o carte d-asta, dar totuşi îşi asumă riscul de a mai citi încă un roman de dragoste, îmbinat cu o frumoasă atmosferă de sărbătoare, pentru că e momentul să intrăm în spiritul acesta al sărbătorilor şi să ne relaxăm cu o carte bună în mână, uitând de griji şi probleme.
Pingback: Ce am citit în 2018 | Ce citeşte miss-shady